Mesajul postat de mama din Timişoara înainte teribilul gest este unul cutremurător. Cazul mamei care s-a aruncat împreună cu cei doi copii ai ei de pe acoperișul unui bloc cu 10 etaje din Timișoara a șocat o țară întreagă. Deși părea că este împlinită din toate punctele de vedere, asupra femeii se pare că se abătuseră nori negri. Motivul pentru care a recurs la acest gest este în continuare un mister și pentru anchetatori.
Mesajul postat de mama din Timişoara înainte de teribilul gest. Ce a scris pe pagina ei de socializare
Potrivit publicației locale Opinia Timișoarei, Iulia B. avea 32 de ani și doi copii frumoși: o fetiță de 6 ani și un băiețel de 3. Urma să se recăsătorească cu fostul ei soț de care divorțase în urmă cu mai mult timp.
Bărbatul, în vârstă de 36 de ani, se afla la muncă în Austria în momentul teribilului incident. El a fost informat de oamenii legii despre cumplita tragedie și va reveni în cel mai scurt timp în țară pentru a-și conduce copilașii și fosta soție pe ultimul drum.
Potrivit sursei citate, pe 19 aprilie, cei doi depuseseră actele pentru a se recăsători. Bărbatul urma să revină peste câteva săptămâni în țară pentru cununia civilă.
Așadar, la o primă vedere, femeia părea că duce o viață liniștită și nu avea motive să recurgă la acest gest. Totuși, ceva înăuntrul ei o măcina profund.
Ziua de marți ar fi trebuit să fie una obișnuită. Mama își ducea copiii la grădiniță cum o făcea în mod obișnuit, însă dintr-o dată planul ei s-a schimbat într-unul macabru.
Înainte de cumplita tragedie, femeia postase pe rețelele de socializare un mesaj cu un oarecare substrat.
„Când educi mintea unui copil, nu uita să-i educi și inima”, a scris Iulia pe pagina sa de Facebook.
Psiholog: „Avem două variante de răspuns”
Psihologii iau în considerare două variante de răspuns pentru care femeia a ales să recurgă la acest gest. Prima este aceea a unei răzbunări pe fostul ei soț pentru că ar fi părăsit-o, iar cea de-a doua ar putea include o depresie postnatală.
„Avem de-a face cu o depresie postnatală majoră, care nu a fost diagnosticată, dar și aici avem două variante, cea în care nu a fost diagnosticată sau cea în care a fost diagnosticată, dar nu a fost acceptată, adică subiectul nu a acceptat sub nicio formă tratamentul psihiatric. Depresivii nu sunt agitați, un subiect depresiv este trist, nu prea mai mănâncă, nu doarme, stă cu privirea în gol.
Societatea dorește ca familia să intervină, doar că atunci când trăiești evenimentul, și faci parte activă din evenimentul respectiv, vei avea speranța că omul acela se va face bine și nu vei interveni, respectiv nu vei avea tăria de caracter să mergi pe internarea non-voluntară, nu vei avea tăria asta de caracter, pentru că vei spune așa: ”Este omul pe care îl iubesc, l-am crescut, știu ce poate să facă, cu siguranță își va reveni”.
Ceea ce nu se știe însă este următorul aspect: depresia schimbă în mod categoric subiectul diagnosticat, pacientul, și chiar dacă credem că se va face bine această șansă este nulă, nu se face nimeni bine de la sine, depresia trebuie obligatoriu tratată, de către psiholog, psihiatru și de psihoterapeut. Altfel, pacientul, diagnosticat sub diverse forme, nu are nicio șansă să-și revină la viața de familie și să fie integrat social”, a declarat psihologul Radu Leca pentru Ego.ro
