Sunt devastată, pur și simplu, după ce iubitul meu m-a părăsit. Și-a strâns toate lucrurile și a plecat. Credeam că suntem fericiți. Mi-a lăsat doar un bilețel în care își motiva gestul.
Înainte cu o seară fusesem amândoi la cină în oraș. Am luat masa la un restaurant unde obișnuiam să mai mergem, atunci când nu mai aveam timp de gătit. Nu a fost nimic pretențios, dar ideea că ieșeam la masă împreună întotdeauna ne făcea să ne simțim bine.
Am avut ușor impresia că e abătut. Dar mi-a spus că e stresat cu schimbările de la jobul lui, el fiind inginer într-o fabrică de utilaje. Mi-a spus că se produc schimbări mari și că trebuie, practic, să o ia de la capăt, ca și cum ar fi un job nou.
Nu am insistat, l-am lăsat cu gândurile lui. Am vorbit destul de puțin, dar din gesturi nu părea să fie supărat. Ba, chiar mi s-a părut drăgăstos. În sensul că m-a ținut îmbrățișată tot drumul spre casă, care e vreo 10 minute pe jos.
Nici cel mai mic indiciu nu aveam că el ar urma să mă părăsească. Dimineață, eu am plecat la muncă, el urma să plece pe tura de după amiază. Când am venit acasă nu mi s-a părut nimic suspect să nu-l găsesc. Dar mi s-a părut brusc că e cam gol în casă. Lipseau de pe cuier hainele lăsate de el acolo. Am crezut inițial că le-o fi pus în dulap. Nu am dat mare importanță. Dar când am mers la baie am observat să lipseau și aparatul lui de ras și toate produsele pe care le folosea pentru igienă. Atunci mi s-a „aprins beculețul”. Am mers din nou în bucătărie, nedumerită fiind, și am vrut să-l sun. Dar am văzut biletul pe masă.
Sunt devastată. Iubitul meu și-a luat toate lucrurile și a plecat
Iubitul meu m-a părăsit după trei ani de relație pentru o fostă iubită a lui. Nici măcar nu am știut că s-au reîntâlnit. Nu am avut nici cea mai vagă idee că ei doi s-au împăcat. De fapt, e mult spus că s-au împăcat. El, de fapt, a plecat la ea în Danemarca. Aparent, au reluat legătura pe Facebook și s-au reîndrăgostit. Iar el și-a dat demisia de la muncă și a plecat la ea.
Încă nu-mi vine să cred. Încă sunt devastată de ce a putut să facă. De felul în care a putut să mă mintă și să mă facă să cred că totul e ok în viața noastră. Pur și simplu a fugit ca un laș. S-a strecurat pe ușa din dos, lăsându-mă împietrită.
Acum mă întreb dacă m-a iubit vreodată acest bărbat. L-am primit în viața mea, în casa mea, într-un moment în care era distrus. Tocmai își pierduse tatăl, după ce a suferit mai multe luni de o boală incurabilă, iar această iubită a lui l-a abandonat și a plecat cu un alt bărbat în Danemarca.
Ce s-a întâmplat între timp, nu știu. Eu nu am mai pus întrebări despre ea. Știu doar că el era într-o stare deplorabilă. Nu avea job la acea vreme, nu avea casă, stătea pe la câte un prieten. Era într-o stare deplorabilă. Nu m-am cuplat cu el din milă, ci pentru că în acea suferință a lui profundă el a dezvăluit un om care merita să se simtă iubit. Am descoperit un bărbat tandru, sensibil, care nu-și pierde cumpătul la prima adiere de vânt. Aparent, m-am înșelat.
