Sunt căsătorită de doi ani cu Marcel. Am avut momente foarte frumoase trăite împreună și încă avem. Dar am avut și momente mai puțin plăcute. Iar discuțiile noastre în contradictoriu se mai transformă în ceartă, uneori. Însă de o vreme, soțul mă jignește la fiecare ceartă. Nu știu ce se întâmplă cu el, dar mi-e teamă că de la vorbele urâte va ajunge la violență.
Nu e un agresiv, sau cel puțin nu părea până acum. Însă nu știu ce s-a întâmplat de o vreme, dar e din ce în ce mai nervos, mai stresat, mai iritat. Parcă nici nu mai pot să-i spun nimic, că-i sare țandăra din orice.
Am tot zis că poate e stresat la serviciu, nu insist, îl las în pace. Și eu sunt stresată la serviciu, dar dacă nici eu nu mă controlez, o să fim într-o continuă ceartă. Așa că mi-am zis să cedez eu, să fiu eu mai tolerantă, să nu mai pun paie pe foc. Însă nicicum nu reușesc. Parcă pe măsură ce încerc să fiu mai blândă cu el, devine mai nervos.
Soțul mă jignește la fiecare ceartă
Ultima dată când a venit de la serviciu nu a zis nimic. A intrat în casă, s-a așezat la televizor și nu a vorbit nimic. Mi-am zis că e nervos, îl las să se calmeze. După un timp l-am întrebat dacă vrea să mănânce, iar el a început să țipe la mine, să-l las în pace, că nu-i copil și că dacă vrea să mănânce, își va lua singur.
Atunci m-am enervat și eu și i-am spus să se controleze și să vorbească mai frumos cu mine, însă el s-a înfuriat și a lovit cu pumnul în perete. Eu am crezut că va da în mine. M-am ferit din fața lui, iar apoi el a ieșit din casă, trântind ușa.
Eu mi-am luat câteva lucruri și am plecat la sora mea, însă a doua zi m-am întors. El era acasă, s-a purtat normal, a vorbit cu mine ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
M-a jignit de față cu părinții mei
Altă dată ne-am certat de față cu părinții mei. M-a jignit și a vorbit exrem de agresiv, i-a jignit și pe ei. Mama și tatăl meu au plecat în grabă, mama plângea, iar tata mi-a spus că dacă vreau să-mi fac bagajul și să merg acasă, va fi totul în regulă, dar mi-au spus că atât timp cât stau cu Marcel, ei nu mă vor mai căuta.
Nu pot să mă întorc acasă, pentru că mi-ar fi greu să fac naveta la muncă. Însă sunt tot mai speriată de reacțiile acestea furibunde ale soțului meu. Și parcă pe măsură ce trece timpul, devin tot mai agresive. Deocamdată, soțul mă jignește la fiecare ceartă. Însă mă tem că la următoarele mă va și lovi.
Culmea este că, dacă îl întreb ce are, spune că nimic. Și are momente în care totul e perfect. Parcă ar fi un alt om. Vorbește cu mine despre orice, facem planuri, mă implică în toat proiectele și îmi cere părerea, iar apoi, apare câte un moment de acest fel pe care nu-l pot explica. Sunt complet bulversată de aceste ieșiri ale lui și nu știu ce aș putea face pentru a le ameliora.
