Sărbătoarea Crăciunului este marcată de o serie de tradiții și obiceiuri, care s-au transmis din generație în generație. Una dintre cele mai cunoscute este colindatul, iar în unele zone ale țării s-a păstrat obiceiul ca tinerii să meargă la colindat în costume populare. Cât de veche este istoria colindelor din Ajunul Crăciunului și ce simbolizau acestea, la început.
Când se merge cu colindul de Crăciun
Colindele sunt acele cântece tradiționale care vestesc nașterea Domnului. Tradiția spune că, în seara de 24 decembrie, copiii și tinerii merg din casă în casă, pentru a vesti nașterea lui Hristos, prin colinde. Aceștia sunt răsplătiți de gazde cu mere, nuci, covrigi, portocale sau bani.
Deși în ultimii ani colindătorii au apărut din ce în ce mai devreme, chiar cu câteva zile înainte de Crăciun, tradiția spune că doar în seara de 24 decembrie se merge la colindat. Se pare că aceste cântece de slavă atribuite nașterii lui Iisus au o istorie veche. Primele colinde au apărut la cinci secole de la nașterea Mântuitorului, la poporul roman. Erau diferite de cele pe care le știm în prezent și aveau cu totul alt scop.
Citește și: Când se merge cu colindul. Tradiții și obiceiuri în diferite zone ale țării
Istoria colindelor din Ajunul Crăciunului
Primele cântece asimilate colindelor de astăzi erau intonate de romani în timpul unor festivități și procesiuni care aveau legătură cu belșugul și fertilitatea. În forma în care le cunoaștem în prezent, colindele au apărut mult mai târziu. La început, erau folosite pentru a invoca ploaia și pentru recolte bogate.
Cuvântul ”colind” provine din limba latină, mai precis de la ”calendae Ianuarii”. Aceasta era denumirea pentru sărbătorile păgâne care marcau Anul Nou. Romanii făceau diverse ritualuri și cântau cântece pentru ca noul an să fie unul îmbelșugat. Cei care mergeau la colindat primeau daruri, obicei care s-a păstrat până în zilele noastre.
Colindătorii erau cinstiți cu un ”colindeț”, adică un colac făcut din grâu măcinat. Romanii nu sărbătoreau nașterea Domnului, credința lor bazându-se pe zei, ci nașterea Soarelui. Cântecele de slavă erau închinate Soarelui, pe care îl considerau sursa vieții și a recoltelor.
Care este cel mai vechi colind
Cântecele interpretate de romani au suferit modificări semnificative, la fel și obiceiul de a colinda. Dacă în perioada Imperiului Roman se mergea la colindat timp de 6 zile consecutiv, în prezent se colindă doar în seara de Ajun.
Istoricii și lingviștii sunt de părere că acele colinde pe care le cunoaștem în prezent au apărut în epoca contemporană. Potrivit experților, cel mai vechi colind este ”Lerui ler”, iar semnificația acestuia este corespondentul cuvântului evreiesc ”Aliluia”. Există mai multe variante ale acestui colind, însă cea ortodoxă este următoarea:
În noaptea sfânta de Crăciun
Pe drumul nins de lună
Trei magi călări cu suflet bun
Aleargă împreunăRefren: Lerui, lerui, lerui, lerui, lerui ler
Lerui, lerui, lerui, lerui Domn din cer.De unde vin, cum se numesc
Ce doruri îi frământă?
Spre iesle ei călătoresc
Și cerurile cânta.Refren: Lerui, lerui, lerui
Citește și: Când se deschide cel mai frumos târg de Crăciun din România. Surpriza pregătită românilor
Și cânta inimile lor
Aprinsă-i bucuria
Că S-a născut Mântuitor
Azi S-a născut MesiaRefren: Lerui, lerui, lerui
Venim și noi să-L lăudăm
Pe Domnul cu iubire
Și noi cu toți ne bucurăm
De marea-I mântuire.Refren: Lerui, lerui, lerui
Mărturisindu-I vină grea
La El aflăm iertare
Și vom vedea o nouă stea
Pe cer cum ne răsare.
