M-am măritat cu un sociopat. În propria casă mă simt străină și nefericită

M-am măritat cu un sociopat! Of, sunt atât de nefericită în căsnicia mea. Iar de când am descoperit ce monstru este soțul meu, nu mai am liniște deloc. Suntem căsătoriți de cinci ani și avem o fetiță. La început, totul a fost frumos, așa cum e firesc să se întâmple într-o relație, cu doi oameni care se iubesc. Cel puțin, așa cred, că mă iubea. Dacă nu cumva s-a prefăcut tot timpul.

Soțul meu e un sociopat

De când a apărut Miruna, fetița noastră, în viața lui, s-a schimbat complet. Trântește, țipă, înjură ca pe maidan, nimic nu îl mai mulțumește și a început să bea. Nu îi înțeleg deloc comportamentul, doar amândoi ne-am dorit acest copil.

Nici măcar anturaj nu are, ca să pot da vina pe el pentru transformarea lui. Iar de altă femeie nu poate fi vorba, pentru că e mai mult „mort” decât viu în dormitor.

De multe ori, când stau trează noaptea din cauza gândurilor, îl privesc continuu pe soțul meu în timp ce doarme și încerc să îmi dau răspunsuri: „Unde am greșit de trăiesc calvarul ăsta?”, „La cine să apelez după ajutor?”, „Cine mă acceptă cu un copil și multe frici?”.

Toate aceste întrebări mă macină pe dinăuntru și simt că o iau razna. Nici măcar cu părinții și fratele meu nu mă mai lasă să vorbesc, pe motiv că nu ne vor binele. Dar asta este doar în capul lui. Dimpotrivă, ai meu au fost mereu lângă noi și ne-au ajutat când abia ne descurcam cu banii. Brusc, a uitat toate aceste lucruri și o ține pe-a lui.

Am 45 de ani și vărs râuri de lacrimi din cauza lui. Unde să plec cu un copil după mine? Nici măcar banii pe care îi încasez lunar de la muncă nu sunt ai mei, ci îi ține el ca să nu-mi „vină vreo idee nebună și să plec”. Asta îmi spune mereu când ne certăm, iar în ultimul timp, se întâmplă foarte des.

Recent, cea mai bună prietenă a murit în accident de mașină și nu am putut să particip la înmormântarea ei. Efectiv m-a ținut închisă în casă. În propria mea locuință mă simt ca la închisoare.