Mă numesc Marina și am o fetiță de 3 ani. Eram măcinată de gândul că aș vrea să îmi continui viața departe de soțul meu, care nu vrea să plece din casa soacrei mele. Această decizie mă bântuia de ceva timp.
Soacra mea, un om cu două fețe
În fața soțului meu, David, mama lui se purta exemplar, dar de îndată ce el ieșea din cameră, tonul ei devenea aspru, iar cuvintele erau pline de venin. Mă făcea să mă simt mică, nesigură și nedorită. Începeam să cred că nici măcar fiica noastră nu era scutită de acest tratament, dar nu aveam dovezi clare. Mi-a fost frică să mă despart de soțul meu, dar cu fiecare zi care trecea, mi-am dat seama că nu mai pot suporta această situație.
David a fost șocat când a venit acasă și nu ne-a găsit. Încerca să mă sune, să mă convingă să mă întorc, să-mi spună că totul se poate rezolva. Însă eu știam că nu mai era loc de întoarcere. I-am spus că vreau să avem un trai doar noi trei, fără influența mamei sale, dar David nu părea dispus să lase casa în care am locuit împreună. Îmi spunea că mama lui are nevoie de el, că nu poate să o lase singură. În plus, invoca mereu motive financiare, deși nu suntem chiar fără resurse.
Soțul meu David refuză să îmi dea dreptate
În ciuda insistențelor mele, David refuza să își vadă mama așa cum o vedeam eu. Mai mult decât atât, am aflat că soacra mea încerca să îi facă cunoștință cu fata unei prietene de-a ei, chiar dacă David era căsătorit. Am simțit că lumea mea se prăbușește. Cum putea să îi facă asta? Cum putea să-și trădeze fiul într-un asemenea mod?
Aș fi vrut ca David să înțeleagă ce simt, să mă sprijine și să alegem împreună să plecăm, să ne construim propriul cămin, departe de influența negativă a mamei lui. Însă el părea prins între două lumi. Nu am mai putut suporta și am luat această decizie radicală, pentru binele meu și al fetiței noastre. Într-un fel, a fost o eliberare.
Acum, stau în mica noastră garsonieră închiriată, și încerc să mă împac cu noua realitate. Îmi iubesc soțul, dar știu că nu pot să mă întorc în acea casă. Am nevoie să știu că suntem o familie, noi trei, și că nu trebuie să trăiesc sub umbra unei femei care mă urăște.
În plus, îmi doresc să avem un cămin, să avem o viață separată de cea a mamei lui. Nu am avut niciodată asta și nici nu cred că vom mai avea. Cu fiecare zi ce trece, mi-e tot mai gtreu să accept că David nu face niciun pas spre mine. Nu știu care ar putea fi soluția pentru problema mea, dar știu că înapoi nu mai revin. Mi-e greu și îmi dpresc sprijin și să fiu cu soțul meu, dar nu cu prețul de a o mai avea pe mama lui în preajmă.
Răspunsul psihologului:
Draga Marina, decizia ta de a pleca a fost una curajoasă și de înțeles în contextul pe care l-ai descris. În relațiile de familie, influențele externe pot aduce tensiuni și neînțelegeri, mai ales când acestea sunt constante și toxice. E important să comunici cu soțul tău despre sentimentele tale, dar și să stabilești limite clare. În astfel de situații, terapia de cuplu poate ajuta la clarificarea lucrurilor și la construirea unei relații bazate pe respect reciproc și înțelegere. Nu ezita să cauți sprijin profesional pentru a traversa această perioadă dificilă.
