Ion Creangă, unul dintre cei mai iubiți povestitori ai literaturii române, a avut în viața sa o prezență constantă care l-a sprijinit în momentele cele mai dificile. Tinca Vartic, fiica lui Andrei Vartic, provenea dintr-o familie armeană cu rădăcini adânci în Moldova. Ea a fost alături de Creangă din anul 1872 până la sfârșitul vieții acestuia, într-o relație atipică pentru acea perioadă.
Pierderea primei soții și perioada de singurătate
Creangă și-a pierdut prima soție, Elena Grigoriu, în 1867, rămânând singur în grijă cu fiul lor, Costache, care avea atunci doar 7 ani. Scriitorul descria acea perioadă ca fiind una de singurătate absolută: „Singur-singurel și cu un car de nevoi”. Acest gol din viața sa a fost umplut ulterior de Ecaterina Vartic, cunoscută drept Tinca, pe care a întâlnit-o prin intermediul prietenului său, diaconul Grigore Vartic.
O relație neobișnuită
Creangă s-a mutat în casa lui Andrei Vartic ca subchiriaș, motivul principal fiind atracția pe care o simțea pentru Tinca, descrisă ca fiind „mică la statură, ageră, subțire și plăcută la învățișare”. Din acea zi, Tinca a devenit un sprijin indispensabil pentru Creangă, având grijă de fiul său și de treburile gospodărești. Într-o scrisoare, Creangă o descrie astfel: „Mi-am luat în casă o țățacă tinerică, de nouăsprezece ani, ca să aibă grijă de băiat și de mine…”.
Deși nu s-au căsătorit niciodată, relația lor a fost profundă și plină de respect reciproc. Creangă scria că lumea vorbește și judecă, dar el nu s-a lăsat influențat de păreri: „Lumea, cum e lumea, zice multe, dar cine stă s-o asculte?”.
Achiziția bojdeucii din Țicău
Din dragoste pentru Tinca, Ion Creangă a cumpărat în 1879 „bojdeuca și locul din jur”, trecându-le pe numele acesteia. Această casă modestă din Țicău a devenit un simbol al relației lor, dar și un loc al creației literare, unde Creangă a scris unele dintre cele mai cunoscute opere ale sale.
Tinca, partenera de suflet a lui Creangă
Tinca nu doar că avea grijă de gospodărie, dar era și un sprijin intelectual pentru Creangă. Ea avea darul povestirii, lucru remarcat de contemporanii săi, și era prima care asculta poveștile scrise de Creangă. Scriitorul povestește cum Tinca lăsa treburile și stătea cu sufletul la gură să-i asculte povestirile:
„Sta cu mâna la gură și mă asculta, apoi pricepea și ea…”.
Tot Tinca era cea care aducea o atmosferă de familie în casa din Țicău. Calitățile ei culinare erau apreciate de Creangă, care nu ezita să laude bucatele gătite de ea:
„Mai bine apucă-te, Tincuțo, și fă-mi niște sarmale de cele gustoase, știi cole, cum îmi place mie”.
Relația cu Mihai Eminescu
Bojdeuca din Țicău era adesea vizitată de Mihai Eminescu, prietenul apropiat al lui Creangă. Se spune că Tinca avea un respect deosebit pentru „conu Mihai”, contribuind la atmosfera primitoare din casa lor. În perioada în care Creangă fusese destituit din funcția de revizor școlar, Eminescu a locuit în bojdeucă, iar acest lucru a fost posibil datorită generozității Tincăi.
Sfârșitul unei povești de viață
Tinca Vartic a rămas alături de Ion Creangă până la moartea acestuia, pe 31 decembrie 1889. Deși nu aveau un certificat de căsătorie, relația lor a fost una deosebit de profundă, bazată pe respect, sprijin și afecțiune reciprocă. După moartea scriitorului, Tinca a continuat să trăiască în casa din Țicău până în 1912, când a încetat din viață la vârsta de 59 de ani.
O moștenire vie
Relația dintre Ion Creangă și Tinca Vartic rămâne o poveste despre sprijinul necondiționat, iubirea atipică și legătura profund umană dintre doi oameni care s-au completat reciproc într-o perioadă dificilă a vieții lor.
