Pe 21 iunie 2025, la ora 05:42 (ora României), are loc solstițiul de vară, ziua cu cea mai mare durată de lumină din an. Acest eveniment marchează începutul verii astronomice în emisfera nordică și aduce cu sine numeroase tradiții, obiceiuri și interpretări simbolice, transmise din generație în generație. Dincolo de explicațiile științifice, această zi a fost mereu percepută ca una specială, plină de energie și sens, un reper în calendarul naturii.
Solstițiul apare atunci când Soarele atinge punctul său cel mai nordic pe cer, iar axa Pământului este înclinată maxim spre astrul central. Acest fenomen astronomic are loc de două ori pe an – în iunie și decembrie – și influențează în mod direct durata zilelor și nopților. În emisfera sudică, pe 21 iunie este solstițiul de iarnă.
Ce este solstițiul de vară și cum are loc
Solstițiul de vară apare atunci când Soarele se află deasupra Tropicului Racului, la o latitudine de aproximativ 23,5° nord. Axa înclinată a Pământului face ca lumina solară să fie distribuită inegal între emisfere pe parcursul anului. În această zi, Soarele atinge cel mai înalt punct de pe cer la amiază, iar traiectoria sa oferă cea mai lungă perioadă de lumină naturală.
Mișcarea aparentă a Soarelui spre nord se oprește în acest punct și începe să se deplaseze din nou spre sud, un proces care continuă până la solstițiul de iarnă, în decembrie. Această oscilație sezonieră este rezultatul înclinării axei Pământului, fără de care nu ar exista anotimpuri.
Cât durează ziua la solstițiul de vară
Durata zilei în timpul solstițiului variază în funcție de poziția geografică. La latitudini medii, cum este România, lumina solară durează aproximativ 15 ore. Mai aproape de Polul Nord, în regiunile de deasupra Cercului Arctic, Soarele nu mai apune deloc, creând fenomenul cunoscut drept „Soarele de la miezul nopții”.
La Ecuator, durata zilei rămâne constantă pe tot parcursul anului, în jur de 12 ore, indiferent de anotimp. Această variație este una dintre consecințele directe ale înclinării axei Pământului și poziției planetei pe orbită.
Începutul verii astronomice
În mod oficial, solstițiul de vară marchează începutul verii astronomice, care în 2025 va dura până pe 22 septembrie, când va avea loc echinocțiul de toamnă. În unele țări nordice, precum Suedia și Norvegia, această perioadă este considerată mijlocul verii și este sărbătorită prin festivaluri, dansuri tradiționale și mese în aer liber.
În alte regiuni ale Europei, oamenii urcă în munți pentru a aprinde focuri care simbolizează forța Soarelui și curățarea spirituală. Sărbătorile populare din această perioadă au adesea rădăcini păgâne și sunt legate de fertilitate, recoltă și protecție.
Importanța culturală a solstițiului
Din cele mai vechi timpuri, solstițiul de vară a fost observat și interpretat în numeroase moduri. Monumente precum Stonehenge în Marea Britanie, Karnak în Egipt sau Chankillo în Peru au fost construite în așa fel încât să indice exact acest moment al anului. Oamenii urmăreau mișcarea Soarelui pe cer și foloseau poziția sa pentru a decide când să semene, să culeagă sau să organizeze ritualuri.
Solstițiul era considerat un moment de forță și echilibru, când natura se afla la apogeu. Era, totodată, o ocazie de celebrare a luminii și a vieții, într-o perioadă în care recoltele începeau să se formeze, iar zilele lungi ofereau mai mult timp pentru muncă, dar și pentru petreceri.
Solstițiul în jurul lumii
Astăzi, solstițiul de vară continuă să fie marcat în multe țări prin festivaluri și evenimente speciale. În Marea Britanie, mii de persoane se adună la Stonehenge pentru a urmări răsăritul. În Alaska, un meci de baseball numit „Midnight Sun Game” se desfășoară fără lumină artificială, datorită luminii naturale din acea noapte.
În țările nordice, petrecerile de mijloc de vară sunt printre cele mai importante sărbători ale anului. Oamenii se bucură de natură, poartă coronițe de flori și dansează în jurul stâlpului de mai. În America de Nord, unele triburi organizează dansuri rituale dedicate Soarelui, ca simbol al vieții și al echilibrului.
Diferența dintre solstițiu și echinocțiu
Solstițiile și echinocțiile sunt repere în calendarul astronomic care marchează începuturile anotimpurilor. Solstițiul aduce cea mai lungă zi (vara) sau cea mai scurtă (iarna), în timp ce echinocțiul marchează momentele în care ziua și noaptea au durate egale, în jurul datelor de 20-21 martie și 22-23 septembrie.
Aceste patru momente – două solstiții și două echinocții – sunt importante pentru înțelegerea mișcării Pământului în jurul Soarelui și pentru definirea ciclurilor naturale.
Un moment universal, dar perceput diferit
Deși solstițiul are loc la aceeași oră pe tot globul, momentul poate fi dimineața într-o parte a lumii și noaptea în alta. Acest lucru se întâmplă din cauza diferențelor de fus orar și a modului în care Soarele iluminează Pământul în mod inegal.
Chiar dacă oamenii din diferite colțuri ale lumii îl trăiesc în momente diferite ale zilei, semnificația solstițiului rămâne comună: este o celebrare a luminii, a vieții și a unei legături ancestrale cu mersul naturii.
