Cum se conjugă verbele a fi și a vrea, respectând regulile gramaticii limbii române. Conjugarea verbelor nu este doar un exercițiu gramatical, ci, mai ales unul mental, care ajută la exprimarea corectă, atât în comunicarea scrisă, cât și vorbită.
Verbul este o parte de vorbire flexibilă, care în general, exprimă acțiuni ale persoanelor sau ale obiectelor. Ca parte de vorbire flexibilă, verbul este centrul comunicarii. Indiferent de tipul său verbal, nominal sau auxiliar, verbul contribuie la ceea ce înseamnă axa exprimarii corecte.
Cum se clasifică verbele
Verbele limbii române se clasifică în 4 tipuri de conjugări după sufixul la infinitiv prezent:
1. Conjugarea I: sufixul „a”
a lua, a învăța;
2. Conjugarea a II-a: sufixul „ea”
a bea, a vedea;
3. Conjugarea a III-a: sufixul „e”
a merge, a spune;
4. Conjugarea a IV-a: sufixul „i” sau „î”
a ști, a citi;
Atenție! verbele a fi, a ști se scriu cu doi de „i” doar la timpurile:
conjunctiv: tu să fii
imperativ: fii
gerunziu: fiind
negativ prezent: nu știi
Restul verbelor al căror infinitiv se termină în „i” se scriu cu doi de „i” doar la perfectul simplu: eu citii, eu venii, în rest au un singur „i”:
* infinitiv: a citi
Cum se conjugă verbele fi și a vrea
Verbul „a fi” este predicativ când exprimă existența – Eu sunt acasă, copulativ când arată ce este, cum este ce se spune despre subiect – Copiii sunt cuminți. Și este verb auxiliar pentru că ajută la formarea timpurilor compuse – El va fi fost campion.
Conjugarea verbului a fi
Verbul „a fi” este verb neregulat care își schimbă forma în timpul conjugării.
Forma verbului la timpul infinitiv: fi.
Forma verbului la timpul imperativ, persoana a doua: singular fii, plural fiți.
Prezent: eu sunt, tu ești, el/ea este, noi suntem, voi sunteți, ei/ele sunt;
Imperfect: eu eram, tu erai, el/ea era, noi eram, voi erați, ei/ele erau;
Perfect Simplu: eu fui, tu fuși, el/ea fu, noi furăm, voi furăți, ei/ele fură;
Mai Mult Ca Perfectul: eu fusesem, tu fuseseși, el/ea fusese, noi fuseserăm, voi fuseserăți, ei/ele fuseseră;
Viitor: eu voi fi, tu vei fi, el/ea va fi, noi vom fi, voi veți fi;
Viitor Anterior: eu voi fi fost, tu vei fi fost, el/ea va fi fost, noi vom fi fost, voi veți fi fost, ei/ele vor fi fost;
Conjugarea verbului a vrea
Verbul „a vrea” este verb predicativ – Copilul vrea un măr. Este și verb auxiliar, pentru că ajută la formarea timpului viitor și viitor anterior. Eu voi merge la piață. Eu voi fi mers la piață
Forma verbului la timpul infinitiv: vrea.
Prezent: eu vreau, tu vrei, el/ea vrea, noi vrem, voi vreți, ei/ele vor;
Imperfect: eu vream, tu vreai , el/ea vrea , noi vream, voi vreați;
Perfect Simplu: eu vrui, tu vruși, el/ea vru, noi vrurăm, voi vrurăți;
Mai Mult Ca Perfectul: eu vrusesem, tu vruseseși , el/ea vrusese , noi vruseserăm , voi vruseserăți , ei/ele vruseseră;
Viitor: eu voi vrea, tu vei vrea , el/ea va vrea , noi vom vrea , voi veți vrea , ei/ele vor vrea;
Viitor Anterior: eu voi fi vrut, tu vei fi vrut, el/ea va fi vrut, noi vom fi vrut, voi veți fi vrut, ei/ele vor fi vrut;
Citește și subiecte Bacalaureat 2022. Ce au avut de rezolvat elevii la examenul scris la Limba română
