Numele meu este Mihaela. Am 26 de ani și m-am căsătorit în urmă cu câteva luni. Dacă pe vremea mamei mele, la 26 de ani eram considerată deja prea în vârstă pentru a fi necăsătorită, acum, fetele de vârsta mea pare că nu sunt destul de mature pentru căsătorie. Cel puțin asta mi se pare mie acum, la câteva luni după ce am făcut pasul pe care-l regret enorm.
Cu Andrei ne știm de câțiva ani. Ne-am cunoscut încă din liceu, însă am început să ne întâlnim abia mai târziu. Doar că, la scurt timp eu m-am dus la facultate. După un an, a luat și el decizia de a merge la studii, dar în alt oraș. Așa că în timpul facultății am fost despărțiți, însă geografic doar. Pentru că relația noastră a rezistat și așa, unul la București, celălalt la Timișoara. Practic, noi am stat destul de puțin timp împreună în toți acești ani. Cel mai mult timp petrecut împreună era în vacanțe.
Căsătoria a venit oarecum firesc. Nu a fost nicio surpriză pentru mine când mi-a spus că vrea să ne facem o familie împreună. Așa că, un an mai târziu, după ce a absolvit și el și ne-am găsit joburi, am decis să facem pasul cel mare.
Nu știu cine e vinovatul
Acum, nu știu dacă e ceva greșit la mine, sau sunt eu prea sensibilă, dar ceva s-a schimbat între noi și mi-e foarte greu să înțeleg de ce. Cert este că nimic nu mai e la fel. Nu îmi dau seama nici măcar dacă sunt eu de vină sau el. Dacă eu m-am schimbat sau el. Dacă e o problemă doar în mintea mea, sau e una chiar reală.
Cert este că, de când ne-am căsătorit, parcă nimic nu mai merge între noi. M-am căsătorit în urmă cu câteva luni, dar deja aș vrea să ies din această situație.
Până să fim căsătoriți, mama lui nu avea nicio problemă cu mine. Acum, nimic din ce fac sau spun nu mai e bine. Nu locuim cu ei, dar vin frecvent în vizită. Așa mă trezesc aproape zilnic că am o ceartă cu soțul meu.
Mama mea nu e în țară, cu ea vorbesc doar la telefon. Chiar și asta e o problemă pentru soacra mea. Chiar dacă ea a fost cea care m-a ajutat mereu, m-a susținut la facultate să nu duc lipsă de nimic, soacrei mele i se pare că mama „mă influețează prea mult”. Și iar apar discuțiile. Parcă odacă cu căsătoria, noi ne-am legat unul de altul, dar s-a dezlegat un mic spiriduș care ne face viața amară.
Mama lui mă critică mereu
Ultima ceartă a fost după ce am decis să ne luăm un televizor inteligent. Ei i se pare că ar trebui să strângem bani să ne luăm un apartment al nostru, să nu mai stăm în chirie. Evident că avem de gând să facem asta, iar mama mea, care muncește în Italia, a strâns deja o mare parte din banii necesari și ne va ajuta la momentul potrivit.
Am decis să strângem noi banii, iar cu ajutorul mamei, nu va dura chiar așa de mult până ne luăm casa noastră. Dar mama soacră nu e ulțumtă. Ea spune că „ne ghidează”, pentru că noi nu știm cum să ne organizăm banii. Nu ne cere bani, dar nici nu ne oferă. Vrea doar să ne controleze veniturile. Se interesază inclusiv despre alimentele pe care le cumpăr. Dacă am luat lucruri prea scumpe sau prea ieftine. Oricum, niciunele nu sunt bune. E bun doar ce a cumpărat fiul ei. Dacă, doamne ferește, îi spun că am mîncat la restaurant, ia foc și spune că sunt cheltuitoare și că nu voi avea niciodată nimc al meu.
Ce nu știe ea e faptul că eu m-am „ghidat” singură mereu în ce privește banii și viața, în general. Mama îmi trimitea bani acasă, iar eu cu bunica mea îi drămuiam în așa fel încât să ne ajungă pentru toate. Nu am avut foarte mulți, dar bunica a fost foarte cumpătată și mereu m-a învățat care sunt cele mai importante lucruri. Așa că nu am dus lipsă de nimic.
Pentru soțul meu, eu sunt de vină
Pentru Andrei, toate acestea sunt prostii. Eu sunt de vină, că „nu știu să mă adaptez la noua mea familie”. Eu nu mi-am imaginat că prin căsătorie, familia lui va deveni unica mea familie, iar tot ce am învățat până atunci se anulează. Nu mi-am imaginat că trebuie sa-mi dau un „reset” la viață și la minte, la educație, la tot, pentru a mă transforma în noua „eu”, pe placul soacrei mele.
Ceea ce mă deranjează cel mai mult e că Andrei nu a dat niciodată vreun semn că ar fi atât de dependent de mama lui. Nici atât de „mielușel” în fața ei.
Nu a trecut niciun an de la căsătoria noastră și eu simt că nu mai pot să o duc așa. Îmi pare foarte rău că am făcut acest pas și nu mai știu cum să ies din această situație.
Pe de altă parte, încă mai sper că Andrei va vedea lucrurile ca mine și că va înțelege că mama lui face foarte mult rău relației noastre.
Comments
buna.sant Ma numesc Dany si sincer nu as accepta ca cineva sa se bage in viata mea si asotiei.nu am acceptat niciodata ca soacra sau mama mea sa se bage in casnicia mea si am aproape 30 de ani de casatorie.Eu spun asa ,stai cu el de vorba si ii spui verde n fata”ma te ai insurat cu mata sau cu mine?” si daca ia partea lui masa sa stii ca o sa ai viata un calvar, Divort pana nu apare si un copil dupa care trebuie sa faci compromisuri si sa suferi sa cazi in depresie. Barbati mai gasesti nu sa sfarsit lumea.