De ce se urează casă de piatră la nuntă și ce semnifică, de fapt, această expresie atât de des întâlnită. De fiecare dată când un cuplu se căsătorește, cei care îi cuosc le urează Casă de Piatră. Puțini sunt însă, cei care știu ce semnifică această urare și de unde provine. Iată mai jos, de ce se urează casă de piatră la nuntă.
De ce se urează „Casă de piatră” la nuntă
Atunci când veniți la petrecerea de nuntă a mirilor, le urați casă de piatră, însă nu mulți sunt cei care știu ce înseamnă această expresie.
Potrivit Bibliei, casa este simbolul „adunării împreună” a oamenilor. Construcția ei recreează începuturile Creației Lumii, iar rezistența ei sunt „pietrele”.
Asta presupune că oamenii care cu credință dau viață altor oameni. Fiecare prunc e o nouă „piatră” a credinței, un simbol al noului început.
Un lucru mai puțin știut, este acela că atunci când vorbim de casă, nu ne referim neapărat la construcția propriu-zisă, ca simbol al adăpostului stabil. Aici vorbim și despre un spațiu spiritual, simbol al oamenilor care locuiesc în acest spațiu.
Prin combinația celor două simboluri urarea pe care o facem de fiecare dată când spunem tinerilor căsătoriți „Casă de piatră!” este „Întemeiați, cu credință în Dumnezeu și iubire de oameni, o familie numeroasă!”.
“Casă de piatră!” este o expresie metaforică ce cuprinde o frază mult mai lungă și profundă prin care invitaţii, de fapt, urează mirilor să aibă parte de:
- stabilitate
- căsnicie solidă clădită pe sentimente sincere
- iubire
- răbdare
- înţelegere
- încredere.
Pentru că acestea sunt pietrele de temelie ale unei căsnicii, pentru a fi rezistentă, precum o cetate construită din piatră.
Piatra este rezistentă la intemperii şi casa se referă la căsnicie. Astfel, cu acest sens, se spune “Casă de piatră!”.Deci dacă auziți sau spuneți cuiva această expresie, gîndiți-va la mesajul pe care îl transmiteţi sau îl primiti, rostind aceste cuvinte complexe.
Geneza care vorbește despre momentul în care Dumnezeu a instituit căsătoria
Relatarea creației din Geneza spune povestea când Dumnezeu a instituit căsătoria. Aceasta a avut loc după crearea primei femei, Eva, din Adam, primul bărbat.
„Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor potrivit”.
Acum Domnul Dumnezeu făcuse din pământ toate fiarele sălbatice și toate păsările de pe cer. I-a adus omului să vadă cum le va numi; și orice numea omul fiecărei făpturi vii, acesta era numele ei. Deci omul a dat nume tuturor vitelor, păsărilor din cer și tuturor animalelor sălbatice.
Dar pentru Adam nu a fost găsit nici un ajutor potrivit. Deci Domnul Dumnezeu a făcut pe om să cadă într-un somn adânc; și în timp ce dormea, a luat una din coastele omului și apoi a închis locul cu carne. Atunci Domnul Dumnezeu a făcut o femeie din coasta pe care o luase din bărbat și a adus-o la bărbat.
Bărbatul a spus,
„Acesta este acum os din oasele mele și carne din carnea mea; ea va fi numită „femeie”, pentru că din bărbat a fost luată.”
De aceea omul își părăsește tatăl și mama și se unește cu soția sa și ei devin un singur trup”
— Geneza 2:18-24, NIV
