' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Am o relație de 10 ani. Suntem împreună din liceu și de curând, iubitul meu m-a cerut în căsătorie. Evident, am spus da, însă am început să am îndoieli serioase cu privire la sentimentele mele.
Suntem împreună din liceu. Eram prea tânără ca să-mi hotărăsc destinul
Au trecut 10 ani de când mă întâlnesc doar cu el, iar odată cu cererea în căsătorie eu, practic, confirm că pentru tot restul vieții mele voi fi doar cu el. Nu îmi dau seama dacă ce simt pentru el e iubire, sau e doar un atașament, o obișnuință la care mi-e greu să renunț.
Știu cât de oribil sună ceea ce spun, chiar mi-e rușine de mine, însă astfel de sentimente nu pot fi controlate. Nu poți decide pe cine să iubești, cum nu poți decide pe cine să nu iubești. Sunt oameni de care te atașezi pur și simplu, fără să vrei să-ți faci planuri de viitor, iar alții a căror prezență îți creează disconfort, fără un motiv anume.
Pe de altă parte, la 17 ani cât aveam când ne-am cuplat, eram doar niște copii. Abia înțelegeam cum e cu relațiile și ce se întâmplă, de fapt, când ai o relație stabilă. Mă gândesc că eram prea tânără și nechibzuită să-mi hotărăsc destinul la acea vârstă. Totuși, așa a ieșit.
Știu că pare că e jumătatea mea …
Știu că e un băiat bun, știu că pare că e jumătatea mea. Totuși, am multe îndoieli că ar trebui să pecetluim această relație. Mă întreb la modul cel mai serios dacă el e alesul, sau dacă doar sunt atât de obișnuită cu el, încât acum merg înainte din inerție în povestea asta, fără să mai pot da înapoi.
Am încercat să am o astfel de discuție cu el, însă s-a supărat atât de tare, încât am crezut chiar că mă va părăsi. Sincer, gândul că nu vom mai fi împreună mi-a da fiori. Cred că mi-ar fi foarte greu dacă ne-am despărți. Însă îmi doresc foarte mult să mă înțeleg pe mine. Să descopăr care este adevăratul motiv pentru care am rămas împreună de atâția ani. Și, mai ales, de ce mi-e atât de frică să fac pasul următor.
Aș vrea să înțeleg dacă sunt doar atașată de el, sau sentimentele mele sunt veritabile și pot constitui o bază pentru viața noastră viitoare împreună.
Nu știu cu cine aș putea să dezbat acest subiect, însă orice sfat ar fi binevenit. La urma urmei, suntem împreună din liceu. Cel puțin un lucru știu sigur, acela că suntem compatibili din foarte multe puncte de vedere. Depinde, doar, de cum vom evolua, fiecare.
