De când suntem împreună, parcă toate responsabilitățile familiei îmi aparțin doar mie. Cu toate acestea, nu mă simt apreciată de partenerul meu. Se poartă de parcă eu nu aș face nimic util pentru familia noastră, în timp ce el este cel datorită căruia supraviețuim.
Nu m-am gândit niciodată că se va schimba atât de mult
Nu m-am gândit niciodată că se va transforma în acest fel. Când ne-am cunoscut, în urmă cu patru ani, era un adevărat gentleman. Îmi vorbea despre respectul dintre parteneri, iar despre căsătorie vorbea mai frumos decât în orice carte. Numai că, deși ne-am mutat împreună și avem chiar și un copil, nu m-a cerut încă în căsătorie.
În cele din urmă nu asta este ceea ce mă face să sufăr atât de mult. Înțeleg că e un angajament dificil de luat. Cel puțin încerc să-l înțeleg, pentru că responsabilitatea unui copil mi se pare mult mai mare. Dar pot să trec peste asta.
Ceea ce mă supără cel mai tare și mă face să mă simt extrem de prost este felul în care mă tratează. Mereu are atitudinea că doar el face totul în casă. Este atât de arogant, încât ai impresia că dacă n-ar fi el în familia asta, nici soarele nu ar mai răsări. În schimb, nimic din ce fac eu nu e apreciat.
Nu mă simt apreciată de partenerul meu
Cu toate că muncesc și eu ca și el, îmi reproșează mereu că el câștigă mai bine decât mine. Este adevărat, însă nu ia în calcul faptul că eu, după ce vin de la muncă, mă ocup de familie. Gătesc, fac curat, mă ocup de copil, care are nevoie de toată atenția mea.
El în schimb, după ce vine de la muncă se așează frumos în fotoliu și începe să dea ordine. Eventual își mai exprimă nemulțumirea despre diverse lucruri pe care le fac.
Îmi dă impresia că sunt doar o angajată a lui și că mereu trebuie să am grijă să mă ocup mai bine de jobul meu.
Ultima dată când am avut o discuție pe această temă mi-a reproșat că l-am rugat să ducă gunoiul. Mi-a spus că nu sunt în stare să fac nici măcar atât, că eu nu văd că el duce tot greul casei. A țipat la mine ca un stăpân, că dacă nu ar câștiga el bani, am fi muritori de foame și că din banii mei nu am putea să trăim nici măcar o jumătate de lună, darămite să ne mai permitem o vacanță. Nici măcar o cină în oraș nu aș putea oferi familiei mele din banii câștigați de mine.
A dispărut total bărbatul care-mi vorbea despre căsătorie ca despre un parteneriat și despre respectul reciproc. Acum, tot ce văd este că nu mă simt apreciată de partenerul meu și că mă face să mă simt inferioară.
