Simona Gherghe și-a făcut curaj și a vorbit despre o experiență traumatizantă din copilăria sa. Era mică și își dorea să ajungă la gel ca Nadia Comăneci, idolul ei. Astfel, părinții au înscris-o la o clasă specială de gimnastică. Ce i s-a întâmplat acolo însă, a șocat-o.
Simona Gherghe, despre bărbatul care i-a marcat viața: „S-a apropiat și m-a lovit cu pumnul în spate”
Din prima zi în sala de gimnastică, Simona Gherghe a avut parte de o urare de bun venit nu tocmai prietenoasă. Antrenorul, domnul Radu așa cum îi spunea ea, a lovit-o cu pumnul pe spate, lovitură despre care prezentatoarea TV spune că nu o va uita niciodată.
”Toată copilăria mea mi-am dorit sa fiu Nadia. În jocurile noastre, noi, fetele ne băteam pentru rolul ei. Iar când am împlinit vârsta de școală, părinții mei, martori ai acestei pasiuni, m-au dat la o clasă specială de gimnastică. Asta însemna antrenamente zilnice. Si, în fiecare dimineață, de la 8 la 9, balet.
Și prima oră de balet. În sală, antrenorul de gimnastică, domnul Radu, si balerina, doamna Balog. (Interesant, acum îmi dau seama că așa le-am zis dintotdeauna: domnul și doamna, într-o epocă în care toți erau tovarăși…). Era prima întâlnire și, ca să ne verifice aptitudinile, ne-au pus sa facem șpagatul. Nu mi-a ieșit așa cum ar fi trebuit și m-am așezat, cu picioarele depărtate, într-o imitație stângace. Profesorul Radu m-a vazut, s-a apropiat și m-a lovit cu pumnul în spate. O lovitură atât de puternică, încât o simt și acum pe șira spinării.
– Aici nu ne relaxăm!!, a scris Simona Gherghe pe blogul său.
Ce a urmat după lecția după din prima zi. „A fost un coșmar”
Timp de doi ani, Simona Gherghe a suportat jigniri și lovituri din partea antrenorilor. Abia când a ajus acasă cu vânătăi pe picioare, fiindcă fusese lovită cu o scândură, părinții au decis să o retragă de la clasele respective. Simona Gherghe a rămas însă cu o amintire plăcută din toată această experiență traumatizantă. A apărut într-un articol, în Flacăra Iașului, în care era menționată ca rezervă a lotului județean de gimnastică ritmică.
”Tot ce-a urmat a fost un coșmar. Simpla prezență în sală a acelui om mă paraliza. Și nu îndrăzneam să le spun nimic alor mei, pentru că eu îmi dorisem să fac gimnastică. Într-o zi, de frică, am făcut spasmul plânsului. M-am prăbușit, horcăind sufocată, pe o saltea. Sala avea un balcon, de unde domnul Radu supraveghea antrenamentele. Ca să-mi treacă, mi-a aruncat de acolo, de sus, un cubuleț de ciocolată. Cam cum arunci unui câine care nu se mai oprește din schelălăit un colț de pâine. Am știut, atunci, că n-o să fiu niciodată Nadia.
Chinul copilăriei mele a durat vreo doi ani. Până într-o zi, când am venit acasă cu picioarele vinete. Profesoara de balet, doamna Balog, o unguroaică a cărei singură plăcere era să ne jignească îngrozitor, mă bătuse cu o scândură, pentru că nu executasem corect nu știu ce mișcare… Părinții nu m-au mai lăsat să merg la antrenamente. Așa mi-am încheiat cariera sportivă. Am o singură amintire palpabilă, de atunci. Un articol, în Flacăra Iașului, de prin ’84, în care eram menționată ca rezervă a lotului județean de gimnastică ritmică. A fost, de altfel, și cea mai mare performanță.”, a mai scris Simona Gherghe.
