Cum a devenit Eva Pavel „îngerul păzitor” al lui Cătălin Botezatu: „Îl sun imediat când văd că face ceva ce știe că nu are voie” EXCLUSIV

În urmă cu câțiva ani, Cătălin Botezatu a apelat la Eva Pavel, consilier medical, pentru a-și rezolva problemele medicale. Imediat, cei doi au trecut peste relația pacient-consilier și au devenit extrem de buni prieteni, dovadă că și astăzi, când designerul este într-o stare bună de sănătate, Eva este în continuare alături de el și îl monitorizează. Despre cum îl ceartă, atunci când vede că nu mai ține cont de sfaturile medicilor, despre cum au ajuns să se cunoască, dar și despre traseul ei în lumea medicală, ne povestește Eva Pavel într-un interviu acordat în exclusivitate pentru EGO.ro.

Cum a devenit Eva Pavel „îngerul păzitor” al lui Cătălin Botezatu

EGO.ro: Ai fost desemnată cel mai bun consilier medical internațional, însă vreau să ne spui cum ai ajuns să fii consilierul medical al multor români care își caută salvarea în spitalele din alte țări?

Eva Pavel: Cred că întregul meu parcurs s-a construit natural, din grijă pentru cei care au nevoie de sprijin în momente delicate, iar dacă e să mă gândesc la punctul în care sunt acum, sunt convinsă că spuma situațiilor medicale limită pentru care am luptat până la ultima secundă, pentru fiecare pacient, fiecare reușită, fiecare rezultat final pozitiv, fiecare intervenție chirurgicală din care pacientul a ieșit și viața i-a fost salvată…toate acestea sunt motorul carierei mele.

Cred că și în privința premiului obținut la Istanbul tot experiența și-a spus cuvântul. E drept că această distincție m-a luat prin surprindere în ziua desemnării, pentru că fusesem invitată acolo să moderez un panel medical, în cadrul unei conferințe din care făceau parte sute de medicii din zeci de țări.

Era un eveniment internațional, extrem de important, eu aveam alături de mine pacienți români aflați la tratament în străinătate, și am auzit, la un moment dat, la microfon, România, apoi numele meu. Doar atât îmi amintesc. A urmat o emoție puternică, o mândrie imensă că munca mea și a echipei mele a fost recunoscută la acel nivel. Am simțit că îmi trec prin vene, din cap până-n picioare, toți cei 11 ani petrecuți în spitalele din străinătate.

Ce înseamnă de fapt un consilier medical? Care este rolul tău în acest proiect?

Nu pot să privesc activitatea mea ca pe un proiect, e un mod de viață pe care mi l-am asumat din primul minut de activitate. Nu-mi permit luxul să mai opresc această activitate sau să spun că sunt obosită. Oamenii bolnavi au nevoie ca eu să am mereu luciditatea de a prelua un dosar medical și a identifica noi tehnologii medicale pentru ei în spitalele din străinătate. Și nu mă refer la o singură variantă.

Mai multe opțiuni oferite pacientului, de la mai mulți medici, din mai multe centre de excelență din lume, îi oferă acestuia confortul de a alege drumul pe care vrea să meargă atunci când începe tratamentul. Practic, un consilier medical internațional identifică soluții medicale în cadrul spitalelor din străinătate, în așa fel încât pacientul să aibă la dispoziție cât mai multe variante din care să poată decide care e potrivită pentru el.

Pe lângă toate aceste opțiuni medicale, pacientul are unele beneficii care îi oferă confort și siguranță în țara respectivă – de la transferul gratuit de la aeroport, organizarea completă a programului, translator, conexiunea pacient-medic și după ce acesta se întoarce în țara lui. Prin consilierul medical, pacientul continuă relația cu medicul, astfel încât să nu simtă ruperea totală de spitalul respectiv după întoarcerea în România.

”Eu trebuie să fiu stâlpul românilor care ajung în spitalele respective”

Cum ai ajuns în această postură? Ai o pregătire în domeniu sau un evenimente nefericit din viața ta te-a determinat să o iei pe acest drum și să ajuți mulți bolnavi?

Din păcate, un eveniment nefericit din familia mea mi-a îndreptat pașii către primul spital din străinătate. Așa am văzut, pe propria piele, cum arată parcursul unui pacient acolo și am învățat ce ar trebui schimbat, cum ar trebui ghidat pentru a-i ajuta procesul de tratament, ce lipsuri are – de exemplu, cât de greu se înțelege cu medicul, dacă nu știe limba engleză.

Plecând de la ceea ce am trăit eu, am pus la punct un sistem, împreună cu spitalele din străinătate, prin care să ușurăm totul pentru pacient și experiența să fie pe deplin pozitivă. În plus, experiența a făcut managerul spitalului respectiv, o doamnă extraordinară, să remarce în mine ceva de ceea ce eu nu eram conștientă: forța de a lupta pentru cei aflați în cea mai grea etapă a vieții lor. Așa a început pregătirea mea, acolo, în spitalul respectiv: ani de training, secții medicale diferite, informații noi, protocoale pentru fiecare dosar medical. E un întreg sistem care impune o mulțime de condiții de lucru și extrem de multe cerințe.

Nu am auzit pe nimeni, în afara personalului medical, care să nu spună că are teamă de spitale. După atâția ani și atâtea holuri străbătute în lung și lat poți spune că ți-ai învins teama sau în continuare ai același sentiment când ajungi cu un pacient într-un spital?

Nu îmi permit să fiu o persoană slabă sau să cedez emoțiilor. Eu trebuie să fiu stâlpul românilor care ajung în spitalele respective. Nu mă pierd. Aproape tot cercul meu social este format din medici, iar mai mult de jumătate din viață o trăiesc în spitale, în aeroporturi, printre avioane. Practic, spitalele moderne nu sunt de speriat. Abia în momentul în care intri la investigații sau proceduri realizezi că ești într-un spital. Ele sunt concepute să te simți cât mai degajat, departe de conceptul spitalelor clasice.

 „Îi amintesc lui Cătălin (nr. Botezatu) cât de mult a suferit în spital”

La un moment dat, se spunea despre tine că ești „îngerul păzitor” al lui Cătălin Botezatu. Cum v-ați cunoscut și cum l-ai convins să meargă în Turcia pentru intervențiile de la inimă?

Cătălin îmi spune adesea că sunt îngerul lui. Viața ne-a adus față-n față. Ne-am întâlnit într-un spital din Turcia unde el a ajuns cu dureri puternice de cap. Fiind responsabilă de pacienții români, am fost cea care i-a fost alături la investigații și împreună am găsit cauza durerilor de cap: vasele inimii erau practic înfundate. Și de aici au început intervențiile complicate ale lui Cătălin, dar și o prietenie minunată între noi doi.

Spune-mi, sincer, când îl vezi prin poze cu vreun trabuc sau cu un pahar de băutură îl suni ca să îl cerți sau încerci să-l menajezi? În momentul de față este o relație mai mult de prietenie sau una pacient-consilier?

Îl sun imediat când văd că face ceva ce știe că nu are voie. Și el știe exact de ce îl sun în acel moment. Când sunt astfel de situații îi amintesc cât de mult a suferit în spital, el își amintește prin ce momente grele am trecut împreună, câtă emoție, stres și durere. Este un om extrem de curajos. În momentele grele, înainte să intre în operații, Cătălin a fost extrem de puternic – zâmbea liniștit, sigur pe el, îmi explica ce decizii vrea să iau în locul lui, în caz de complicații. Practic, doar îmi spunea că are încredere în mine că iau decizia corectă dacă se întâmplă ceva grav cu el. Eu am încredere în echipa medicală și în Dumnezeu, de fiecare dată.

„În cei 11 ani am suferit doar câteva pierderi”

Ești o persoană empatică și cred că te implici de fiecare dată, la fiecare pacient, chiar dacă vine la tine cu o problemă de sănătate sau estetică. Te poți însă număra printre acei consilieri care au numai povești cu final fericit sau ai experimentat în cariera ta și dezamăgirea?

Nu știu dacă pot să o numesc dezamăgire, i-aș spune suferință. Da, în cei 11 ani am suferit doar câteva pierderi. Să știți că m-am gândit de multe ori de ce s-a întâmplat așa, și împreună cu medicii am concluzionat că în mare parte au ajuns prea târziu pentru a se mai poate face ceva. De aceea de fiecare dată când pot le spun tuturor că prevenția este cheia. Reușitele altor pacienți, mai ales ale copiilor, mi-au dat forța să mă ridic. Sunt zeci de cazuri pe zi care-mi ridică moralul în astfel de situații.

Care a fost cazul pentru care ai suferit cel mai tare că nu ai putut să ajuți suficient de mult?

Nu aș putea măsura, nu cred că există termen de comparație. Fiecare pacient ajunge la mine cu o întreagă poveste, dincolo de încărcătura diagnosticului, cu milioane de întrebări și poate prea puține răspunsuri. E inevitabil că între noi se construiește o conexiune inexplicabilă, din care ne luăm toate resursele pentru a lupta împotriva bolii.

Știu că multe intervenții sunt destul de costisitoare. S-au întâmplat cazuri când ai plătit din buzunarul tău pentru anumite persoane?

Sigur că da. S-a întâmplat de multe ori, iar pacienții nici nu au știut că au primit ajutorul meu, asta pentru că eu știu și înțeleg perfect prin ce trec. Eu am fost acolo, fiecare mână de ajutor întinsă nu trebuie explicată sau subliniată. Mai mult, de multe ori când primesc costurile procedurilor pentru pacienți, revin la spital cu rugămintea să găsească soluții pentru a scădea prețul.

„O singură fetiță îmi poartă numele și am identificat deja caracterul ei puternic și curajos”

Inevitabil ajungi să petreci destul de mult timp alături de pacienții tăi, astfel că le știi și poveștile de viață. S-au întâmplat cazuri în care te-ai atașat atât de tare încât acum fac parte din familia ta?

Am devenit prieteni foarte buni, pacienți cu care plec în concedii, ne vizităm foarte des, mergem împreună la concerte. Sărbătorim reușita de câte ori ne vedem. Sărbătorim viața!

Câte perechi de fini ai, de când ai devenit consilier medical, și câte fetițe îți poartă numele, ca drept recunoștință că le-ai salvat mamele?

Am foarte mulți fini în România, îi iubesc pe toți în egală măsură. Primesc poze cu ei când privesc televizorul sau revistele în care mă găsesc. Aș vrea să pot petrece mai mult timp cu ei. Sunt mulți băieței. O singură fetiță îmi poartă numele și am identificat deja caracterul ei puternic și curajos (zâmbește).

Mediul din care faci parte poate deveni frumos, atunci când lucrurile se termină cu bine, însă te încarcă extrem de tare emoțional. Cum reușești să faci față? Care este oaza ta de relaxare?

Familia este oaza mea de liniște, relaxare și împlinire. Fiul meu îmi seamănă foarte mult, el îmi aduce cea mai mare împlinire. Deja a pornit pe urmele mele, studiază managementul spitalelor la o Universitate de prestigiu din Viena. Îmi place foarte mult muzica, să cânt la volan, să dansez. Îmi place să mă bucur de oamenii de lângă mine, să mă bucur de tot ce înseamnă viață în jurul meu.

Reușești să-ți iei vreodată liber, să pleci în vreo vacanță, sau pentru tine problemele nu se termină niciodată?

Nu. Niciodată nu există pauze în sănătate.

Rămâi la curent cu ultimele materiale exclusive și noutăți despre tot ce te interesează, pe Canalul nostru de WhatsApp!