Cum se împart bunurile, după o relație de concubinaj. Relațiile de concubinaj sunt tot mai des întâlnite în zilele noastre. Mulți tineri preferă să nu se căsătorească și să rămână în relație fără o recunoaștere legală a acesteia. Motivele unei astfel de decizii sunt diverse și nu vor fi abordate în acest articol. Mulți dintre cei care trăiesc în concubinaj doresc însă să cunoască anumite aspecte legale ce țin de eventuala separare a lor. Iar unul dintre ele se referă la împărțirea bunurilor. Iată ce se întâmplă de regulă în asemenea cazuri.
Cum se împart bunurile, după o relație de concubinaj
Trebuie stabilit de la început că o reglemetare legală a relației de concubinaj nu există, iar ea poate fi explicată doar cu ajutorul definiției regăsită în DEX.
Porivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, concubinajul este „conviețuirea unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; căsătorie nelegitimă.”
Așadar, nici limitele laturii temporale ale concubinajului nu pot fi stabilite. Dacă în privința mariajului, din punct de vedere legal, acesta începe odată cu semnarea declarației de căsătorie și se poate încheia prin divorț, în ceea ce privește concubinajul, nu este reglementată o astfel de durată.
Iar relațiile de concubinaj pot dura chiar și zeci de ani, timp în care cei doi parteneri acumulează bunuri împreună sau separat.
În cazul soților, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune ale acestora. În ceea ce-i privește pe concubini însă, tot ceea ce ei dobândesc în timpul relației de concubinaj aparține în mod exclusiv celui care a dobândit, de principiu, potrivit avocatnet.ro.
Când putem vorbi de bunuri comune ale concubinilor
Există totuși o singură situație în care putem vorbi despre bunuri comune ale concubinilor (în sensul că există un drept de proprietate comună al celor doi). Este vorba de cazul în care ambii parteneri au participat la dobândirea unui anumit bun, într-o mai mică sau mai mare măsură.
Spre exemplu, dacă cei doi cumpără o casă împreună, fiecare va fi proprietar asupra imobilului proporțional cu contribuția sa la prețul de cumpărare. Pentru a pune capăt proprietății comune, concubinii pot solicita partajul, care poate fi efectuat oricând (art. 669 Cod civil).
În urma partajului efectuat în condițiile legii, fiecare concubin devine proprietar exclusiv pe ceva (o parte din bunul respectiv, dacă este ușor partajabil, sau o sumă de bani ca echivalent). În cazul în care bunul nu poate fi împărțit fizic, în cazul nostru casa, unul dintre ei va primi echivalentul în bani al cotei parte din bunul respectiv pe care o deține.
Ce se întâmplă în cazul unui credit
Mai există și situația în care doi concubini contractează împreună un credit ipotecar. În acest caz, drepturile și obligațiile fiecăruia sunt clar stabilite în raportul cu banca.
Dar dacă doar unul dintre concubini a contractat creditul ipotecar, iar celălalt contribuie când și când cu plata ratei la bancă, poate deveni acesta din urmă un mic proprietar al bunului? Răspunsul este foarte clar: nu. Art. 557 din Codul Civil stabilește exact care sunt modalitățile de dobândire a dreptului de proprietate, iar acesta nu este unul dintre ele.
În general, orice astfel de „contribuții” ale unuia dintre concubini la bunurile celuilalt (plata unor rate la bancă, zugrăvirea apartamentului, schimbarea sistemului de încălzire a unui imobil, a ferestrelor, reviziile la mașină etc.) ar putea fi recuperate de cel care a făcut investițiile respective dacă și numai dacă nu au fost făcute cu titlu de donație (intenția de a dona este prezumată, până la proba contrară).
Însă de cele mai multe ori, mai ales în cazul relațiilor de concubinaj de lungă durată, astfel de cheltuieli nu se mai pot recupera, pentru că asta înseamnă să demonstrezi în instanță că ai făcut acele cheltuieli. Mai exact, ar însemna ca cel care le-a făcut să păstreze o mică contabilitate cu toate cheltuielile, să nu arunce bonurile fiscale sau alte facturi, etc.
Așadar, concubinul care a făcut acele cheltuieli ar trebui să își asume că orice cadou făcut în timpul relației (bijutierii, piese de mobilier, mașină, etc.) este un lucru pierdut. Singura speranță de recuperare a partenerului cheltuitor este să apeleze la bunăvoința celuilalt.
