Smâbătă, 8 aprilie, este Sâmbăta lui Lazăr, denumită în popor și Moșii de Florii, întrucât are loc în sâmbăta de dinaintea Floriilor. În această zi are loc cea mai mare slujbă de pomenire a celor trecuți în neființă. Sărbătoarea amintește de învierea lui Lazăr din morți săvârșită de Iisus Hristos în timpul vieții sale pe pământ. Iată ce este bine să dai de pomană de Moșii de Florii.
Sâmbăta lui Lazăr este ultima sâmbătă din Postul Paștelui în care se mai pomenesc morții. În popor, această sărbătoare se mai numește și Moșii de Florii, deoarece are loc în sâmbăta dinaintea Floriilor.
În lăcașele de cult din toată țara, preoții vor ține slujbe de pomenire a celor plecați din această lume, iar la final vor sfinți bucatele aduse de enoriași pentru a le împărți de sufletul morților. Totodată, cei care au rude răposate, merg la cimitir, curăță mormintele, aprind lumânări și pun flori la crucile mormintelor celor decedați.
În această zi, credincioșii obișnuiesc să dea de pomană alimente de post, întrucât ne aflăm în Postul Mare al Sfintelor Paști. Dintre bucatele pe care este bine să le dai de pomană nu trebuie să lipsească coliva.
Gospodinele pot pregăti pacheţele pentru Sâmbăta lui Lazăr, care să cuprindă legume: roşii, castraveţi, măsline, ori fructe: banană, măr, portocală. Totodată, în pacheţel se mai pot pune eugenii, napolitane, o sticlă cu băutură răcoritoare, tofu, salată de vinete sau hummus.
De asemenea se mai poate împărți și mâncare gătită: sarmale de post, orez cu ciuperci, mazăre cu morcovi, ardei umpluți cu orez și ciuperci sau alte bunătăți vegetale. Important este ca tot ce împarți să fie în primul rând de post, să fie sfințit de preot și să fie dăruit din suflet și nu din obligație.
Citește și: „Dezlegare la pește de Florii. Cele mai cunoscute tradiții care se respectă cu o săptămână înainte de Paște”
„Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.
Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite.
Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.
Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”