Pe 8 mai, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, unul dintre cei mai importanți ucenici ai lui Iisus. Ziua este marcată în calendarul religios cu cruce neagră și este însoțită de rugăciuni și tradiții speciale.
Sfântul Ioan a fost fiul lui Zevedei și fratele Apostolului Iacov. El a locuit în Betsaida, o localitate din Galileea, și a fost pescar înainte de a-l urma pe Iisus. A fost cel mai tânăr dintre cei 12 apostoli și este cunoscut drept „ucenicul pe care îl iubea Iisus”, pentru apropierea sa de Mântuitor.
Ioan a fost alături de Iisus în cele mai grele momente. A fost prezent la Cina cea de Taină, în grădina Ghetsimani și, mai ales, pe Golgota, lângă crucea unde Iisus a fost răstignit. Tot el a avut grijă de Fecioara Maria, la cererea lui Iisus, care i-a spus să o trateze ca pe propria sa mamă.
Pe lângă data de 26 septembrie, când este amintită moartea sa, Sfântul Ioan este cinstit și pe 8 mai. Această dată este legată de o minune despre care se spune că s-a petrecut la mormântul lui. Tradiția spune că în fiecare an, în această zi, din locul unde a fost îngropat începea să iasă o pulbere fină, albicioasă, asemănătoare cu praful. Credincioșii o numeau „mană” și spuneau că are puteri de vindecare.
Mulți oameni veneau din alte părți pentru a atinge această pulbere sau pentru a o lua acasă, în speranța că îi va ajuta să se facă bine, fie trupește, fie sufletește.
Mormântul Sfântului Ioan se află în orașul Efes, în Turcia de azi. Acolo a trăit în ultimii ani ai vieții sale. De-a lungul timpului, mulți oameni au mers în pelerinaj la acel loc, considerat sfânt. Se spune că pulberea despre care vorbește tradiția apărea doar pe 8 mai, o dată pe an.
Chiar dacă nu toți au văzut cu ochii lor această minune, credincioșii o pomenesc în fiecare an cu evlavie și credință.
Pe 8 mai, mulți credincioși merg la biserică și rostesc rugăciuni către Sfântul Ioan. Ei îi cer ajutor pentru sănătate, liniște și ocrotire. Sfântul Ioan este văzut ca un exemplu de om credincios, apropiat de Dumnezeu, care a rămas alături de Iisus chiar și în cele mai grele clipe.
Este cunoscut și pentru că a scris una dintre cele patru Evanghelii din Noul Testament, trei epistole și Apocalipsa, ultima carte din Biblie.
Sfântul Ioan este văzut ca o persoană care și-a păstrat credința toată viața. Spre deosebire de alți apostoli care au fost uciși pentru convingerile lor, Ioan a murit de bătrânețe, după ce a petrecut mulți ani predicând în Asia Mică.
Prin viața și învățăturile sale, el a lăsat o amintire importantă în lumea creștină. Credincioșii îl consideră un model de curaj, sinceritate și dragoste pentru aproapele.
„Cu credinţă, cu dragoste şi cu evlavie, din inimă venim către tine, Sfinte Apostole şi Evangheliste Ioane, de Dumnezeu cuvântătorule şi prietenul cel preaiubit al lui Hristos, şi cu toată umilinţa te rugăm să ne ajuţi nouă, nevrednicilor, cu sfintele şi preaputernicele tale rugăciuni, spre a trece cu linişte şi cu alinare peste toate valurile cele tulburi ale veacului celui de acum şi spre a nu cădea noi în laturile şi cursele cele prea meşteşugite ale răilor oameni şi ale viclenilor diavoli.
Pe tine, vulturule cel preaînalt zburător al teologiei, te rugăm să mijloceşti pentru noi către Preamilostivul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, ca să lumineze cu al Său har minţile noastre cele întunecate de patimi, spre a primi şi noi înţelepciunea cea de la Duhul lui Dumnezeu şi a cunoaşte dogmele dreptei credinţe şi minunile cele din Legea Sa, şi spre a lucra şi noi, după putere, pe cele ce le vom înţelege. Pe tine, ucenicul cel preaiubit al lui Hristos, care ai propovăduit lumii dragostea lui Dumnezeu şi dragostea de aproapele, te rugăm să ne ajuţi cu a ta mijlocire către Domnul, pentru ca şi noi prin darul lui Dumnezeu să ajungem a iubi pe Dumnezeu din toată inima, din tot cugetul şi din toată vârtutea noastră, iar pe aproapele nostru ca pe noi înşine.
Pe tine, vasul cel preacurat al fecioriei, te punem mijlocitor către Preabunul Dumnezeu, ca prin ajutorul şi mila Sa să ne izbăvească de războaiele cele iuţi ale mâniei şi ale poftelor trupeşti, precum şi de potopul gândurilor celor necurate, care pururea din inimă izvorăsc şi care, ca nişte nori ai întunericului, din adânc risipindu-se, mintea noastră o întunecă spre pierzarea sufletelor noastre.
Către tine, preafericite ucenic şi apostol, care de către Domnul fiu al Preasfintei şi Preacuratei Sale Maici ai fost numit şi căreia până la ducerea ei din lumea aceasta i-ai slujit, cădem cu toată umilinţa şi zdrobirea inimii noastre, ca, împreună cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria, care este şi Maica Domnului, Maica ta şi Maica noastră a tuturor celor ce au crezut în Hristos, să mijloceşti pentru noi către Preadulcele nostru Mântuitor ca, prin a Sa milă şi îndurare, să nu ne lase pe noi în toate zilele vieţii noastre, nici în ceasul sfârşitului nostru, atunci când vom sta înaintea Lui şi ne va judeca. Amin.”