Oamenii care locuiesc la curte sunt, fără îndoială, privilegiați. Ei au posibilitatea de a-și crește proprii pui, fără să depindă de carnea din magazine, care adesea ridică semne de întrebare privind calitatea și conținutul de aditivi sau antibiotice. Într-o perioadă în care carnea „bio” este tot mai căutată, mulți se întorc la metodele tradiționale de hrănire a păsărilor, așa cum le știau bunicii noștri. Aceștia nu foloseau produse sofisticate, ci ingrediente simple, naturale, pe care le aveau la îndemână în gospodărie. Un rol important în creșterea puilor îl avea mălaiul, în care se adăugau diverse ingrediente benefice pentru sănătatea și dezvoltarea acestora.
Usturoiul pisat, adăugat direct în hrană sau macerat în apa de băut, era una dintre cele mai folosite soluții împotriva bacteriilor și paraziților. Se recomandă folosirea unui cățel de usturoi la un litru de apă, de două ori pe săptămână. Pe lângă acesta, ceapa verde tocată fin ajută digestia și contribuie la întărirea sistemului imunitar al puilor. Această combinație simplă era eficientă și nu necesita cheltuieli suplimentare, fiind disponibilă în orice grădină.
Un alt ingredient adesea adăugat în apa de băut a puilor era oțetul de mere, dar doar în varianta naturală și nepasteurizată. Acesta se adăuga în proporție de o lingură la un litru de apă și avea rolul de a ajuta digestia și de a ține la distanță paraziții interni. Este o metodă simplă, care poate fi aplicată ușor și astăzi de oricine are grijă de păsările din propria gospodărie.
Pentru întărirea organismului, bunicii adăugau în mălai urzici tinere, tocate fin sau opărite. Acestea sunt bogate în fier, calciu și vitamine, având un efect detoxifiant și revitalizant. În plus, oul fiert cu tot cu coajă măcinată era un alt ingredient frecvent folosit. Acesta asigura un aport complet de proteine și calciu, contribuind la dezvoltarea sănătoasă a oaselor și la creșterea penajului.
Cenușa cernută, provenită din lemn curat, era folosită pentru detoxifiere și eliminarea paraziților. Aceasta se punea fie în hrană, în cantități foarte mici și doar ocazional, fie în cutii cu nisip, pentru a permite puilor să facă băi de praf. Pe de altă parte, drojdia de bere, fie uscată, fie proaspătă, era o sursă importantă de vitamine din complexul B și proteine. Se amesteca în mălai o dată sau de două ori pe săptămână, în proporție de o linguriță la fiecare kilogram de hrană.
Plantele aromatice precum mărarul, cimbrul și menta erau și ele adăugate în hrana puilor, pentru a sprijini digestia și pentru a ține la distanță bacteriile dăunătoare. Toate aceste ingrediente puteau fi combinate într-o rețetă simplă, dar eficientă, folosită de generații întregi: două părți mălai fin, o parte ou fiert cu coajă, o parte urzici tocate sau alte verdețuri, o linguriță de drojdie de bere și un praf de usturoi. Amestecul se umezea cu apă, cât să devină păstos, nu lichid.
Pe lângă alimentație, bunicii noștri acordau o mare atenție și igienei din adăposturi. Apa era schimbată zilnic, adăpătorile erau curățate frecvent, iar umezeala era evitată pe cât posibil. Puii aveau acces zilnic la aer curat, soare și la băi de nisip sau cenușă, aspecte care contribuiau direct la starea lor de sănătate.
Cei care doresc să crească pui în mod natural, fără antibiotice sau produse comerciale, pot apela cu încredere la aceste metode vechi, dar eficiente. Sunt accesibile, dovedite în timp și, cel mai important, oferă o alternativă sănătoasă pentru hrănirea păsărilor din curte.