Într-o schimbare vizibilă de atitudine față de piața muncii, românii, în special tinerii, refuză tot mai frecvent să lucreze în weekend, chiar și atunci când sunt recompensați cu sporuri salariale sau zile libere. Tendința este confirmată de cele mai recente date Eurostat, care arată că doar 18% dintre salariații români acceptă să muncească sâmbăta și duminica, cu mult sub media europeană de 22,4%.
Această schimbare de mentalitate se observă în special la angajații cu vârste sub 35 de ani, care își negociază atent încă de la angajare programul de lucru și condițiile contractuale. Pentru mulți dintre ei, timpul personal și odihna au devenit prioritare, chiar mai importante decât beneficiile financiare oferite pentru orele suplimentare.
Un exemplu grăitor este Andrada, o tânără de 28 de ani din București, care lucrează într-o florărie. Încă de la interviul de angajare a pus o condiție clară: weekendurile să fie libere.
„Dacă aș încerca să lucrez mai mult pentru mai mulți bani, probabil aș fi mai epuizată și nu aș avea timp pentru mine și atunci nu ar fi în regulă”, explică ea.
Opinia ei este împărtășită de tot mai mulți colegi de generație, care nu mai sunt dispuși să sacrifice timpul liber pentru câteva ore în plus de muncă.
Un alt angajat intervievat a declarat scurt: „Nu aș lucra pentru că trebuie și odihnă”, în timp ce o femeie care lucrează în turism afirmă: „Ca om care lucrează în weekend, trebuie să fii conștient că trebuie să și recuperezi, resursele noastre sunt limitate.”
Potrivit specialistului în resurse umane Magnoliu Stan, noua generație de angajați vine cu o altă abordare:
„Din start, noile generații își negociază mult mai atent nu doar pachetul salarial, ci și încărcătura de ore. Weekendul liber e adesea o condiție fermă”.
Acest fenomen vine în contrast cu alte state europene, precum Italia, Portugalia sau Suedia, unde procentul celor care acceptă munca în weekend este în creștere. În Italia, de exemplu, tinerii între 18 și 34 de ani sunt dispuși să lucreze suplimentar, atrași de sporurile generoase.
„Duminica, sporul poate ajunge chiar la 100%, ceea ce îi motivează pe mulți să accepte acest program”, explică Marin Hemei, specialist în dreptul muncii din Italia.
Tendința de echilibrare a vieții profesionale cu cea personală capătă amploare și la nivel instituțional. În debutul anului 2025, guvernul Spaniei a aprobat o măsură istorică: săptămâna de lucru a fost redusă oficial la 37,5 ore, în încercarea de a încuraja bunăstarea angajaților.
Totodată, o directivă europeană prevede că angajații nu ar trebui să depășească, în medie, 48 de ore de muncă pe săptămână, inclusiv orele suplimentare, o regulă gândită pentru a preveni epuizarea profesională și dezechilibrele emoționale.
În România, majoritatea celor care acceptă să muncească în weekend sunt persoane cu vârste între 35 și 50 de ani, adesea motivate de nevoile financiare ale familiei sau de stabilitatea locului de muncă. Tinerii, însă, aleg din ce în ce mai des să-și protejeze echilibrul viață-muncă, ceea ce forțează angajatorii să se adapteze noilor cerințe ale pieței.
Această schimbare de paradigmă ar putea avea pe termen lung un impact semnificativ asupra modului în care este structurată forța de muncă în România, obligând companiile să reconfigureze programele de lucru și politicile de retenție.