Într-o eră în care părinții sunt din ce în ce mai preocupați de bunăstarea copiilor lor, stilul de parenting cunoscut drept „parenting elicopter” începe să ridice semne de întrebare în ceea ce privește impactul său asupra dezvoltării sănătoase a tinerilor. Deși intențiile sunt bune, această supraveghere excesivă și intervenție constantă în viața copiilor poate avea efecte negative neașteptate, conform cercetărilor și opiniilor experților.
Supraprotecția parentală: Cum afectează sănătatea mentală a tinerilor și dezvoltarea lor pe termen lung
Julie Lythcott-Haims, fost decan la Stanford și autoarea cărții „Cum să crești un adult”, avertizează că părinții care își protejează copiii de orice dificultate sau eșec nu fac decât să le împiedice dezvoltarea. „Dorim atât de mult să-i protejăm de eșec și durere, încât le răpim oportunitatea de a se dezvolta”, explică aceasta. În loc să îi ajute să devină independenți și responsabili, părinții care preiau controlul asupra fiecărei provocări riscă să crească tineri care nu știu să facă față dificultăților vieții.
Această supraprotecție are efecte grave asupra sănătății mentale a tinerilor. Un studiu realizat în 2013 de Asociația Americană de Sănătate a Colegiilor pe un eșantion de aproape 100.000 de studenți din 153 de campusuri universitare a relevat date alarmante. Potrivit acestuia, 84% dintre studenți s-au simțit copleșiți de volumul de muncă, 60% au experimentat tristețe profundă, iar 51% au suferit de anxietate severă. Cel mai îngrijorător este faptul că 8% dintre acești tineri au luat serios în considerare sinuciderea.
Aceste statistici sugerează că mulți dintre studenți nu sunt pregătiți să gestioneze stresul și provocările vieții de adult, iar unul dintre factorii care contribuie la această situație este supraprotecția din partea părinților. Lipsa experiențelor de viață reale și a oportunităților de a învăța cum să facă față greșelilor îi face pe acești tineri vulnerabili în fața presiunilor academice și sociale.
Citește și: 4 sfaturi pentru părinți de la un tată care a crescut singur 36 de copii. Are o poveste de viață emoționantă
Cum influențează părinții dezvoltarea autosuficienței
Lythcott-Haims subliniază că rolul părinților nu este să controleze fiecare aspect al vieții copilului, ci să-i pregătească pentru momentul în care nu vor mai fi acolo să intervină. „Rolul nostru ca părinți este să ne asigurăm că la un moment dat nu mai trebuie să ne implicăm atât de mult”, spune ea. Autosuficiența este un element esențial în dezvoltarea unui adult responsabil și capabil să facă față provocărilor.
Un copil trebuie să învețe să se descurce singur în fața dificultăților pentru a-și dezvolta reziliența și abilitățile de viață. În loc să vadă eșecul ca pe o tragedie, părinții ar trebui să-l perceapă ca pe o oportunitate de învățare. „Lăsându-ți copilul să se confrunte cu provocările vieții pe cont propriu, îl pregătești pentru a face față dificultăților viitoare, atât în viața personală, cât și în cea academică”, adaugă Lythcott-Haims.
Impactul asupra sănătății mentale a tinerilor
Pe măsură ce tinerii trec prin diferite etape ale vieții, de la liceu la facultate și ulterior în câmpul muncii, supraprotecția parentală poate să le afecteze în mod direct sănătatea mentală. Din ce în ce mai mulți studenți se confruntă cu sentimente de anxietate, vinovăție și chiar depresie din cauza presiunii academice și a lipsei de independență în gestionarea problemelor. Potrivit cercetărilor, părinții trebuie să înțeleagă că excesul de implicare în viața copiilor lor poate crea o generație de adulți fragili, incapabili să își gestioneze propriile emoții și responsabilități.
Citește și: Vârsta la care copiii au cel mai periculos comportament. Sfatul psihologilor pentru toți părinții
Cea mai bună cale prin care părinții își pot sprijini copiii să devină adulți responsabili este să le ofere libertatea de a învăța din propriile greșeli. Fiecare experiență, fie ea pozitivă sau negativă, contribuie la formarea caracterului și la dezvoltarea abilităților de viață. În final, rolul unui părinte nu este să controleze fiecare decizie a copilului, ci să-l ghideze spre a deveni un individ capabil să facă alegeri înțelepte și să își croiască propriul drum în viață.
