Un bărbat din Uganda a adoptat 36 de copii în ultimii șapte ani, fără să aibă ajutor din partea unei femei. În prezent, Peter Mutabazi are grijă de copii de doi, trei, șapte, opt, 10, 17 și 19 ani, trei dintre ei fiind adoptați.
Cine este bărbatul care a crescut singur 36 de copii
Peter Mutabazi are o poveste de viață impresionantă. Crescut în zonele rurale din Uganda, acesta a fugit de acasă la vârsta de 10 ani, devenind un copil al străzii în capitala Kampala și dormind sub mașinile staționate.
„Am fost cel mai sărac dintre toți”, a spus Mutabazi pentru CNBC printr-un apel video. „Am devenit un copil al străzii și am încercat să-mi schimb viața”, a relatat el.
Timp de cinci ani, a trăit în acest fel, cărând cumpărăturile oamenilor în schimbul bananelor și împărțind puțină mâncare pe care o avea cu alți copii. Nu avea prea multe speranțe în viitor până când, în adolescență, un bărbat pe nume James s-a împrietenit cu el, după ce Mutabazi îl ajuta la cumpărături. Astfel, acel bărbat i-a plătit lui Mutabazi, pe atunci în vârstă de 15 ani, cursurile la o mică școală creștină.
Ulterior, Peter Mutabazi a început să livreze alimente și medicamente copiilor care trăiau în taberele de refugiați din Rwanda, după genocidul de la mijlocul anilor 1990. Apoi, după ce a absolvit în Uganda, Regatul Unit și SUA, el a devenit manager la Compassion International, organizație non-profit, care strânge bani pentru a sponsoriza copiii din țările în curs de dezvoltare.
A devenit tată adoptiv la 43 de ani
Abia la 43 de ani, Mutabazi a devenit tată adoptiv. Propriul său părinte fusese abuziv, motiv pentru care a plecat de acasă atât de tânăr, a scris în memoriile sale.
„Nu văzusem niciodată o persoană de culoare care să adopte din Uganda, Etiopia sau din China. Au fost întotdeauna caucazieni și căsătoriți”, a declarat el pentru CNBC. Dar o conversație cu un coleg american, care adoptase un copil de culoare, l-a făcut să se răsgândească.
Peter Mutabazi, acum în vârstă de 49 de ani, locuiește în SUA de 18 ani: „Când am venit în Statele Unite, am fost cu adevărat șocat să văd cât de bogată și cât de dezvoltată poate fi o țară, însă oamenii pur și simplu nu știau ce se întâmplă cu copiii”.
Bărbatul a abordat o agenție de plasament maternal din Oklahoma City, unde locuia, sugerând că ar putea îndruma copiii cu risc. Dar un asistent social i-a sugerat plasamentul, explicându-i că este eligibil să facă asta ca bărbat singur.
Pentru a fi aprobat ca părinte adoptiv, Mutabazi a fost supus mai multor interviuri și verificări ale antecedentelor. De asemenea, a făcut multe cursuri pentru a-i înțelege pe copiii cu traume. În acest fel, a descoperit că orele l-au ajutat să-și proceseze propria traumă și să realizeze că poate fi un tată bun.
Primul copil pe care Mutabazi l-a îngrijit a fost un băiețel de cinci ani cam dificil: „Odată a plâns timp de trei ore fără oprire, iar la sfârșit a spus: „Hei, tati, poți să mă ții în brațe?””.
„Abordarea mea a fost să-i ajut pe acești copii să-și controleze furia”, a punctat el.
Băiatul a stat cu Mutabazi timp de șase luni înainte de a se muta la o mătușă: „Chiar și prin crize, a fost un băiat care a vrut doar să fie ținut în brațe și îi mulțumesc lui Dumnezeu că am fost acolo pentru el”, a scris bărbatul în cartea sa.
Cuvinte de afirmare
Unul dintre sfaturile lui Peter Mutabazi pentru părinții care cresc copii dificili este să țină un jurnal cu lucrurile pozitive pe care le fac.
Mutabazi a continuat să noteze aceste „cuvinte de afirmare” în caiet, devenind un ghid pentru modul în care le vorbește copiilor: „Am memorat cuvintele: contezi, ești special, ești suficient, ești un cadou, nu ești singur”.
De asemenea, are frazele imprimate pe volan, pe frigider, în dulap și chiar pe zgarda câinelui. Cuvintele l-au ajutat să-l crească pe Anthony, care a venit să stea cu Mutabazi la 11 ani. Potrivit acestuia, fiul său a avut probleme cu abandonul, iar abordarea lui a fost una de liniștire. „Asta l-a ajutat cu adevărat să știe că tatăl meu mă iubește indiferent de ce, în ciuda provocărilor”.
Câștiguri mici
Sărbătorirea realizărilor mici este o altă modalitate prin care Mutabazi le arată copiilor săi că-i iubește: „Vin din cel mai sărac loc la care te-ai putea gândi…”. De exemplu, când unul dintre adolescenți se chinuie să-și facă patul, Mutabazi îl încurajează să nu se enerveze și-i dă o mână de ajutor.
Atunci când alți părinți vin la Mutabazi cu întrebări despre cum să gestioneze crizele adolescenților, el îi asigură că majoritatea adulților se confruntă cu asta. „Încercați să vă înțelegeți copilul”, a adăugat el.
