A fost ca și sora mea. Am considerat-o mai apropiată decât orice altă persoană, ei îi încredințam toate secretele mele. Când l-am cunoscut pe Matei, ea a fost cea care l-a trecut prin toate „furcile caudine”, pentru a se asigura că nu mă va face să sufăr. Asta însă nu l-a oprit, cinci ani mai târziu, să o facă. Mai grav este că tocmai ea este cea care l-a ajutat. M-a înșelat cu prietena mea cea mai bună, amândoi mi-au trădat încrederea și toată afecțiunea ce le-o purtam.
M-a înșelat cu prietena mea cea mai bună. Cum a început totul
Eliza a fost prietena mea cea mai bună, de când ne știm, Am crescut împreună, locuind la doar două case distanță, pe aceeași stradă. Mergeam împreună la școală, veneam înapoi la fel, însă eram în clase diferite. Asta nu ne-a oprit însă să fim ca surorile. Ambele singure la părinți, ne-am completat minunat una pe alta.
Când l-am cunoscut pe Matei a fost un pic afectată, însă a fost mereu inclusă în programul nostru, exact ca și cum ar fi parte din familie. Nu am lăsat-o să sufere prea mult, ori să se simtă abandonată. Lui Matei îi plăcea ca ea să stea cu noi, pentru că era mereu amuzantă și ne aducea bună dispoziție.
Când am rămas însărcinată ea a fost parcă mai entuziastă decât noi. Ne-a organizat petrecerea, ne-a coplești cu daruri și cu atenții și era deja stabilit că ea va fi nașa copilului nostru.
A venit și momentul în care a trebuit să meg la spital să nasc. Din nefericire, au fost unele complicații și a trebuit să fac operație Cezariană, deși nu era programată. Medicul însă a ales să nu riște și mi-a propus operația. Evident că am fost de acord, însă asta mi-a prelungit puțin șederea în spital. Mai mult, după naștere fiul nostru a făcut o infecție și astfel a durat mai mult până când am venit acasă amândoi.
Am găsit prin baie lucruri de-ale ei
Însă după ce am venit acasă am avut un adevărat șoc. În pat erau agrafe de păr ale Elizei, pe care i le cunoșteam. De asemenea, am mai găsit prin baie lucruri de-ale ei, care nu aveau ce să caute acolo în mod normal. Chiar și lucruri de-ale mele am constatat că le-a purtat Eliza, cât timp eu am fost în spital.
Când l-am întrebat pe Matei despre asta mi-a spus că nu știe despre ce vorbesc, însă când i-am arătat agrafele de păr nu a mai avut cum să nege. Așa am aflat că de fapt ei aveau o relație de mai bine de un an. Și că de câte ori îi lăsam singuri, pentru că aveam încredere în ei, se foloseau de prilej să mă trădeze.
Faptul că m-a înșelat cu prietena mea cea mai bună mi se pare cel mai umilitor lucru pe care puteau să mi-l facă. Acum chiar nu știu ce să fac, pentru că oriunde m-aș duce, va trebui să am în vedere faptul că am un copil de care trebuie să mă îngrijesc. Cel mai mult îmi doresc să mă întorc, măcar pentru o vreme, acasă, la părinții mei. Însă nu știu ce să le spun, cum să le explic cât de tare am fost rănită. Mă tem că doar se vor supăra inutil. Pentru că lui Matei, degeaba îi spun să plece, el nu vrea. Spune că nu a făcut decât să se distreze cu Eliza și că nu vrea să rămână cu ea. Eu nu știu cum să-i iert.
