Grooming-ul este un proces de manipulare și abuz care începe de cele mai multe ori printr-o relație aparent inofensivă între un copil sau un adult vulnerabil și o persoană necunoscută sau o figură de autoritate. Scopul real al acestui proces este exploatarea și controlul victimei pentru beneficiul agresorului. Deși în general grooming-ul este asociat cu abuzul sexual, el poate avea și alte forme, cum ar fi traficul de persoane, înșelătoria sau frauda financiară. Pentru a ne proteja copiii și persoanele vulnerabile din jurul nostru, trebuie să știm să recunoaștem semnele grooming-ului și să discutăm deschis despre acest subiect.
Ce este grooming-ul?
Potrivit Cleveland Clinic, Grooming-ul reprezintă o serie de acțiuni deliberate prin care agresorul încearcă să câștige încrederea unui copil sau adult vulnerabil pentru a-l manipula, exploata sau abuza. Printre tacticile folosite se numără lauda excesivă, exploatarea problemelor sau vulnerabilităților victimei, izolarea acesteia de familie și prieteni, oferirea de cadouri costisitoare, introducerea treptată a unor elemente nepotrivite în relație, precum mesaje sau imagini cu conținut sexual, și impunerea secretului pentru a păstra controlul.
Acest proces poate avea loc fie față în față, fie online, iar agresorul poate acționa brusc, într-un singur moment, sau pe parcursul unei perioade lungi, construind treptat relația. Relația începe de multe ori aparent inofensiv, cu o persoană aflată într-o poziție de mentor sau autoritate, iar totul se petrece în secret, fără ca nimeni să fie la curent.
Semnele de avertizare ale grooming-ului
Un semn important al grooming-ului este izolarea victimei, prin crearea de îndoieli asupra relațiilor pozitive pe care le are cu familia sau prietenii. Agresorul profită de nemulțumirile și frustrările normale pe care le pot avea copiii în relațiile cu părinții sau colegii pentru a le crea un sentiment de înstrăinare.
Pe măsură ce copilul sau adolescentul devine mai independent, este firesc să se distanțeze puțin de părinți, iar agresorul folosește această situație pentru a amplifica conflictele și pentru a-și face loc în viața victimei, sugerând că el este singura persoană care îl înțelege și îl susține cu adevărat.
Pe măsură ce relația evoluează, agresorul folosește rușinea și vinovăția pentru a împiedica victima să vorbească despre ceea ce se întâmplă. Izolarea emoțională și socială provoacă modificări în comportamentul victimei și reacții specifice traumei.
Printre cele mai frecvente semne ale grooming-ului se numără comportamentul sexualizat exagerat, folosirea unui limbaj nepotrivit, absențele frecvente de la școală, accesul la bani sau obiecte noi, utilizarea unor conturi noi pe rețele de socializare, petrecerea timpului tot mai puțin acasă sau cu prietenii, renunțarea la hobby-uri, probleme cu somnul, lipsa de concentrare, creșterea nivelului de stres, anxietate, agresivitate și retragere socială.
Este foarte important ca părinții să cunoască activitățile copiilor lor și locurile în care aceștia se află. Dacă observă schimbări bruște în comportament sau atitudini mai rezervate, acestea pot fi semne de îngrijorare.
Cum să vorbești cu copilul despre grooming
Pentru a proteja copiii, este important să îi învățăm să-și asculte instinctele și să recunoască când ceva nu este în regulă într-o relație sau situație. Copiii trebuie încurajați să vină la părinți sau la adulții de încredere dacă simt că sunt în pericol sau că nu știu dacă pot avea încredere în ceea ce li se întâmplă.
Alte măsuri importante includ stabilirea unor limite clare privind atingerile fizice, explicarea faptului că nimeni nu trebuie să îi atingă fără consimțământ, inclusiv rude apropiate, și diferențierea între o examinare medicală și atingeri nepermise de către străini.
Este necesar să se vorbească deschis despre pericolele comunicării cu persoane necunoscute, în special online, și să li se explice copiilor să nu ofere informații personale, fotografii sau locații unor persoane pe care nu le cunosc.
Părinții pot impune reguli clare privind primirea de cadouri și pot încuraja copiii să spună „nu” atunci când simt că ceva nu este în regulă. De asemenea, este recomandat să cunoască mentorii sau persoanele care au autoritate în viața copilului și să aibă dialoguri deschise cu aceștia.
Nu trebuie evitată niciodată discuția despre aceste subiecte, chiar dacă uneori părinții se tem să nu le limiteze autonomia copiilor. Regulile și limitele familiei trebuie comunicate clar și respectate, inclusiv în ceea ce privește folosirea rețelelor sociale și a jocurilor online, cu respectarea restricțiilor de vârstă.
Monitorizarea și comunicarea, cheia protecției
Cel mai bun mod de a proteja copiii este să știm ce fac, cu cine interacționează și să discutăm deschis cu ei despre toate aceste aspecte. Copiii trebuie să înțeleagă că pot veni la părinți cu întrebări sau probleme fără teama de a fi judecați și că împreună pot găsi soluții.
Astfel, prin informare, atenție și dialog deschis, putem preveni grooming-ul și proteja copiii și persoanele vulnerabile de acest tip de abuz care poate avea efecte grave pe termen lung.
