Atunci când un copil evită constant anumite alimente, le refuză din cauza culorii, texturii sau mirosului ori acceptă doar o gamă foarte restrânsă de mâncăruri, părinții tind să creadă că este vorba despre un moft. În realitate, aceste comportamente pot ascunde o tulburare alimentară recunoscută medical: ARFID – Tulburarea de Alimentație Evitantă/Restrictivă. Afectând în principal copiii și adolescenții, dar întâlnită și la adulți, ARFID implică o evitare severă a alimentelor care duce la carențe nutriționale, pierdere în greutate, întârzieri în dezvoltare și probleme sociale. Deși poate părea o chestiune de disciplină sau obiceiuri greșite, ARFID este o afecțiune reală, care necesită intervenție medicală și psihologică specializată.
Ce este ARFID și cum se diferențiază de alte tulburări alimentare
Potrivit Cleveland Clinic, ARFID este acronimul pentru Avoidant/Restrictive Food Intake Disorder și se manifestă printr-o alimentație extrem de selectivă, fără legătură cu imaginea corporală sau dorința de a slăbi. De aceea, este diferită de anorexie sau bulimie. Copiii afectați de ARFID evită alimentele nu pentru că se tem că vor lua în greutate, ci din cauza unor trăsături senzoriale, cum ar fi textura, gustul sau mirosul.
Această tulburare poate apărea din cauza unor experiențe neplăcute legate de alimentație, cum ar fi înecul, senzația de sufocare sau vărsăturile, dar și din motive de ordin psihologic, biologic sau cultural. În multe cazuri, sunt prezente și alte tulburări, precum anxietatea sau autismul.
Cum afectează ARFID viața copilului
ARFID nu se limitează doar la mesele de acasă. Tulburarea are un impact semnificativ asupra vieții sociale și emoționale a copilului. Cei afectați pot ajunge să evite mesele în familie, petrecerile sau activitățile școlare care implică mâncarea, ceea ce duce la izolare, rușine și chiar probleme de integrare.
Din punct de vedere fizic, alimentația extrem de restrictivă poate genera probleme grave de sănătate: malnutriție, pierdere în greutate, deficiențe de vitamine și minerale, întârzierea creșterii, scăderea tensiunii arteriale, pubertate întârziată și chiar tulburări cardiace.
Simptomele care pot indica prezența ARFID
Un copil cu ARFID refuză constant anumite alimente sau grupuri întregi de alimente. De multe ori, dieta sa este alcătuită din doar două-trei feluri de mâncare pe care le consideră sigure. Apar frecvent lipsa poftei de mâncare, senzația de sațietate rapidă, anxietatea legată de mese și o teamă exagerată față de anumite alimente.
Alte simptome includ pierderea în greutate sau stagnarea creșterii, deficiențe nutriționale, probleme digestive, dureri abdominale, constipație, slăbiciune, amețeli și, la fete, tulburări menstruale. De asemenea, copilul poate manifesta letargie sau lipsă de energie, iar în cazurile grave, dependența de suplimente nutritive devine necesară pentru menținerea unei stări de sănătate acceptabile.
Diagnosticul și tratamentul ARFID
Diagnosticul de ARFID se pune de obicei atunci când alimentația limitată provoacă pierdere în greutate, încetinirea dezvoltării sau dependența de suplimente nutritive și nu poate fi explicată prin altă afecțiune, post religios sau lipsuri materiale.
Tratamentul implică o echipă multidisciplinară formată din medic pediatru, nutriționist și psiholog. Se începe cu o evaluare completă a stării de sănătate a copilului, urmată de terapie nutrițională și psihologică. Nutriționistul ajută la introducerea treptată a alimentelor lipsă din dietă, iar psihologul, prin terapie cognitiv-comportamentală, sprijină copilul în gestionarea anxietății legate de mâncare.
Ce pot face părinții
Părinții au un rol important în sprijinirea copilului cu ARFID. Este important ca masa să fie un moment liniștit, fără presiune și fără obligații. Alimentele noi trebuie introduse gradual, în cantități mici, alături de cele deja acceptate de copil.
Forțarea copilului să mănânce sau aplicarea pedepselor nu numai că nu ajută, dar pot înrăutăți situația. Colaborarea cu specialiștii și răbdarea sunt baza pentru a crea o relație mai bună între copil și mâncare.
