Pantofii cu toc sunt astăzi un accesoriu de nelipsit din garderoba multor femei, dar puțini știu că aceștia nu au fost inventați pentru modă, ci pentru funcționalitate. De-a lungul istoriei, tocurile au avut scopuri militare, politice și chiar sociale, iar la începuturi erau purtate mai ales de bărbați. Drumul pantofilor cu toc până la forma lor actuală a fost lung și marcat de schimbări culturale majore. Începând din Orientul Mijlociu și ajungând până pe marile podiumuri de modă, tocul a fost reinterpretat constant, adaptându-se vremurilor și tendințelor.
Originea în Persia medievală: încălțăminte pentru călăreți
Istoricul artei Elizabeth Semmelhack, curator la Bata Shoe Museum, afirmă că primele forme de pantofi cu toc datează din secolul al X‑lea în Persia. Tocul era folosit de soldații călare pentru stabilitate în șa și pentru a trage cu arcul în timpul mersului pe cal.
Acest tip de încălțăminte a fost văzut de europeni mai târziu, odată cu sosirea ambasadelor persane la începutul secolului al XVII‑lea, ceea ce a dus la adoptarea modei heeled shoe la curțile Vestului.
Tocurile în Europa secolului XVII
Curtea regelui Ludovic al XIV‑lea al Franței a promovat pantofii cu toc roșu ca simbol al puterii politice și al statutului social. Numai apropiații curții aveau dreptul să poarte astfel de modele, iar în Anglia, regele Carol al II‑lea a apărut în portretul de încoronare purtând tocuri roșii stil franțuzesc.
Inițial tocurile erau purtate atât de bărbați, cât și de femei, și aveau scop decorativ mai mult decât funcțional.
Sfârșitul tocurilor pentru bărbați
În secolul al XVIII‑lea, odată cu epoca iluminismului și Revoluția Franceză, moda a luat o turnură rațională. Bărbații au renunțat la pantofii cu toc, văzuți drept simbol al privilegiei aristocratice. Această schimbare a fost parte din „Great Male Renunciation” – retragerea bărbaților din moda ostentativă în favoarea vestirii funcționale și somptuării reduse.
Secolul XIX–XX: femeile fac din toc un simbol feminin
După abandonul tocurilor de către bărbați, femeile au preluat această modă ca element de expresie a feminității. În secolul al XIX‑lea și până în anii 1950, designul pantofilor cu toc s‑a rafinat: de la tocuri late, supradimensionate, la stil stiletto, create de designeri ca Roger Vivier pentru casele de modă ale lui Christian Dior. Torsurile subțiri au devenit iconice pentru silueta feminină.
Pantofii cu toc în epoca contemporană
În prezent, tocurile apar în colecțiile brandurilor de lux precum Christian Louboutin sau Manolo Blahnik, dar și la producători accesibili. În același timp, numeroase studii semnalează posibile probleme de sănătate: dureri de spate, deformări ale piciorului și presiune exagerată în zona antepiciorului.
De asemenea, există dezbateri despre impunerea pantofilor cu toc ca parte a uniforme lor în anumite locuri de muncă, iar tot mai multe femei aleg opțiuni confortabile în detrimentul esteticii.
Modă, feminism și evoluții cultural‑sociale
În ultimele decenii, mișcările feministe au criticat normele vestimentare care impun pantofii cu toc. Companii aeriene sau instituții corporative au renunțat treptat la reguli care obligau femeile să poarte tocuri. Totodată, moda unisex și reinterpretarea pantofilor a permis revenirea tocurilor pentru bărbați în anumite cercuri artistice și culturale, deși nu la nivel de modă mainstream
