Este printre cele mai optimiste vedete TV și afișează mereu un zâmbet larg pe buze, însă puțini știu că Ilinca Vandici poartă o mare durere în suflet. Prezentatoarea de la „Bravo, ai stil!” (Kanal D) a fost marcată de dispariția prematură a tatălui ei. Cu el a avut o relație foarte apropiată, iar după pierderea lui, s-a văzut nevoită să se maturizeze brusc. Avea doar 20 de ani… Ilinca Vandici ne-a povestit, exclusiv pentru EGO.ro, cum au decurs lucrurile în viața ei din acel moment.
„Adult m-am simțit în momentul în care mi-au venit niște citații de la ANAF”
Multe fete au o relație specială cu tatăl lor, iar printre acestea s-a numărat și Ilinca Vandici. Vedeta TV și tatăl ei nu aveau doar o legătură emoțională, ci un real sprijin în absolut toate problemele. Astfel, în momentul în care l-a pierdut, Ilinca a fost nevoită să-și reorganizeze viața.
„Adult m-am simțit în momentul în care mi-au venit niște citații de la ANAF, după ce a murit tata, despre care habar nu aveam. Nici nu știam că există ANAF, el se ocupa de toate contractele mele, de datele mele, de dările mele. El s-a dus într-o lume mai bună și au început să îmi vină la câteva luni diferite citații pentru plăți rămase în urmă. Eu nu aveam habar că ar trebui să existe. Acela a fost momentul în care m-am simțit adult.
Mi-am dat seama că sunt pe picioarele mele, că este viața pe care trebuie să o înțeleg. Să știu ce înseamnă toate aceste lucruri, să le descurc și să le duc la bun sfârșit. Aveam 20 și un pic de ani, a fost un prim prag al vieții de adult”, a povestit Ilinca Vandici pentru EGO.ro.
„Cel de-al doilea prag de maturizare a fost după venirea pe lume a lui Zian, la 31 de ani”
Chiar și în aceste condiții, Ilinca mărturisește că mai avea zile când uita că este adult, însă în clipa în care fiul ei a venit pe lume și-a dat seama că atunci e momentul în care trebuie să se schimbe radical peste noapte.
„Cel de-al doilea prag a fost după venirea pe lume a lui Zian (fiul ei – n.r.), la 31 de ani. M-am maturizat enorm, am conștientizat că tot ce știam sau credeam că știu despre mine, despre viață s-a schimbat. Nu mai era vorba despre mine, era despre copil, despre nevoile lui și responsabilitățile mele. Trebuie să fii extrem de puternic spiritual și psihic ca să digeri toate aceste lucruri. Acesta a fost al doilea moment în care m-am maturizat peste noapte”.
Ilinca Vandici a venit singură la București
Atât de mare încredere avea tatăl ei în Ilinca și în forțele ei, încât nu a avut nicio problemă să o lase să vină singură la București, pentru a-și îndeplini visul. Abia împlinise 18 ani.
„Îmi aduc aminte de perioada când m-am mutat în București. Și de cea dinainte și de mine când eram acasă la părinți, toate rămân într-un colț al sufletului meu. Sunt amintiri pe care nu o să le pierd niciodată și de care sunt foarte mândră. Prima mea locuință din București a fost la mătușa mamei mele, undeva în Titan. M-au primit cu brațele deschise și m-am tratat ca pe propriul lor copil.
Mătușa mea a venit cu mine la liceu, pentru că trebuia să schimb metroul și un tramvai de câteva ori. A mers cu mine câteva zile să îmi explice, să îmi arate tot orașul, astfel încât să nu mă pierd. După șase luni mi-am luat chirie undeva mai aproape de liceu și în următorul an am reușit să îmi cumpăr propria locuință”, ne-a mai povestit Ilinca Vandici.
Ilinca Vandici: „Nu mi-a fost niciodată rușine de nimic”
În timp ce alți tineri de vârsta ei erau studenți și se distrau pe banii părinților, Ilinca mergea la cursurile Facultății de Management și Marketing. Iar în paralel încerca să-și facă un nume și în mass media românească.
„Nu mi-a fost niciodată rușine de nimic, nici de mine, nici de lucrurile pe care le-am făcut, de locul unde stăteam. Apartamentul l-am luat și l-am renovat după sufletul meu, astfel încât să fie unul primitor, să mă simt confortabil acolo. Mi-am creat un spațiu al meu extrem de frumos. Eram mândră că la 19 ani și jumătate aveam propria mea locuință în Capitală.
Toate întâlnirile cu fetele, când ne strângeam să jucăm rummy, cărți, să ne uităm la un film se întâmplau la mine în apartament. Și asta pentru că majoritatea stăteau cu părinții”, a mai povestit Ilinca Vandici pentru EGO.ro.
„Am demonstrat, prin muncă și prin determinare, că sunt potrivită pentru locul în care mă aflu”
Nu totul a fost roz pentru prezentatoarea TV. Ea mărturisește că a avut nevoie de ceva timp pentru a putea demonstra că este mult mai mult decât anumite articole din presă care o aveau drept țintă.
„N-am simțit răutatea oamenilor și pentru că eu sunt om maleabil, bun, îngăduitor, tolerant. Am simțit la ceva vreme după ce m-am mutat în București. Atunci când am început să lucrez în televiziune, au fost diverse articole în presă, titluri bombastice. Acestea m-au marcat extrem de mult și mi-au adus multe frustrări și lacrimi de supărare. Dar s-au oprit, am mers mai departe și am demonstrat, prin muncă și determinare, că sunt potrivită pentru locul în care mă aflu”.
„Ar fi fost o dovadă de lașitate să renunț, doar pentru că am întâmpinat dificultăți pe acest drum”
Poate la cei 19 ani pe care îi avea când a debutat pe micul ecran cu propria emisiune, mulți ar fi cedat presiunii mediatice. Nu a fost și cazul Ilincăi. Ea a știut mereu că nu se va reîntoarce la Oradea decât pentru a-și vizita familia și pentru a retrăi amintirile din copilărie.
„Eram mult prea mândră, oricât de greu mi-a fost sau oricât de multe probleme am întâmpinat, să mă întorc acasă. Am muncit, mi-am dorit, era un vis pe care nu doream să îl las să se spulbere. Am dorit să se transforme în realitate și eram conștientă de capacitățile mele, de puterea pe care o am. Eram convinsă că oricât de greu mi-ar fi, o să ajung acolo unde îmi doresc.
Nu am luat în calcul niciodată o întoarcere acasă și pentru că mă gândeam ce voi face acolo. Eu deja aveam aici un job care era greu realizabil acasă. Mă împlinea, îmi aducea bucurie în suflet și zâmbetul pe buze. Ar fi fost o dovadă de lașitate să renunț, doar pentru că am întâmpinat dificultăți pe acest drum”, ne-a mai povestit Ilinca Vandici.
