Familie – soție sau copii – zile de naștere, sărbători, Moș Crăciun sau Iepuraș, nu mai zic de 1 Iunie. Nimic din toate acestea nu înseamnă nimic pentru soțul meu. Iar dacă îndrăznesc, cumva, să-i cer să le cumpere un cadou, începe scandalul. Soțul meu este prea zgârcit. Pentru el, tot ce contează sunt banii, indiferent dacă avem cele de trebuință sau nu. El vrea doar să aibă banii în cont, ca să se simtă în siguranță.
Când ne-am căsătorit am crezut că lucrurile vor fi cu totul altfel. Nu mi-am imaginat că mă va răsfăța și nici nu aveam nevoie de asta. Am fost obișnuită cu lipsurile și greutățile încă de mică. Știam că viața este grea, iar un bărbat care știe să pună bani deoparte și e chibzuit – mi-am zis eu – e tot ce-mi trebuie.
Așa că după o perioadă foarte scurtă în care ne-am cunoscut, am decis că vrem să facem pasul cel mare și ne-am căsătorit.
Soțul meu este prea zgârcit
Încă de la nuntă au început problemele. Credeam că din banii de nuntă ne vom lua unele lucruri necesare în casă. În loc de asta, banii au ajuns într-un cont la care doar el are acces și nu a vrut să cumpărăm nimic, după ce ne-am achitat datoriile pentru petrecerea de nuntă.
Inițial mi-am zis că e în reguă, că vom aduna mai mulți bani și poate ne vom lua ceva mai mare. Poate chiar o locuință a noastră, ca să nu mai fim nevoiți să locuim cu părinții și sora lui. Dar rând pe rând, aceste idei s-au năruit. Nu doar că nu avea de gând să ne mutăm vreoată. Dar era decis să nu facem nimic cu acei bani, care au continuat să se strângă.
Nici nu avea cum să fie altfel, deoarece din ambele salarii, al meu și al lui, achităm contribuția noastră la taxe și la alimente, după care restul de bani merg în cont. Cel puțin o jumătate dintr-un salariu se depune în fiecare lună acolo. Indiferent că sunt ai mei sau ai lui. Eu nu am acces la acea sumă, iar dacă într-o lună am nevoie să-mi cumpăr ceva – îmbrăcăminte sau ceva peersonal – e nevoie de aprobarea lui pentru asta.
S-a schimbat un pic situația după ce s-a născut primul copil. Dar nu din inițiativa lui. I-am spus atunci că la banii mei nu mai are acces, pentru că la copil am nevoie să-i cumpăr unele lucrușoare. A fost de acord, însă tot trebuie să aprobe orice vreau să-i cumpăr și el are ultimul cuvânt dacă acel lucru e necsar cu adevărat, sau nu.
Exagerează cu economia
Nu îmi amintesc să fi venit vreodată, de ziua mea sau de 8 martie, cu flori acasă. Și dacă nu pentru mine, cel puțin pentru mama lui. Țin minte că am făcut eu un astfel de gest, în primul an de căsnicie, iar mama lui s-a uitat extrem de ciudat la mine și mi-a spus că în loc să fi dat banii pe flori, mai bine aș fi luat portocale sau banane, să ne bucurăm cu toții de ele. A fost șocant pentru mine să aflu o astfel de părere.
De atunci nici eu nu am mai îndrăznit să fac astfel de gesturi. Însă ceea ce mă deranjează cel mai tare este modul în care mă controlează. Inclusiv când am nevoie de obiecte de igienă intimă sau de lenjerie, trebuie să-i arăt că am cu adevărat nevoie.
Am mereu impresia că soțul meu este prea zgârcit și cred că exagerează cu economia. Nu vreau să mă răsfăț, nu vreau să trăiesc în puf, dar părerea mea este că e inutil să ai atâția bani în cont, iar tu să locuiești în casa de la țară a părinților, fără să ai dorința de a evolua un pic.
