Suntem de doi ani împreună, dar nici până acum nu m-a prezentat familiei lui. Mereu amână, nu înțeleg de ce evită să facă pasul ăsta

Întotdeauna am considerat că momentele importante din viață trebuie lăsate să vină firesc. Nu mi-a plăcut niciodată să forțez nimic, însă nici să scap momentele potrivite nu mi se pare firesc. Eu cu iubitul meu suntem de doi ani împreună, însă evită și acum să mă prezinte familiei.

El merge singur de sărbători la ai lui

Nu înțeleg foarte bine care este motivul pentru care amână mereu acest moment. Dar a început să mă deranjeze faptul că și după doi ani, el merge singur acasă de sărbători, iar eu mi le petrec singură, sau în cel mai bun caz, cu prietenii mei.

L-am întrebat de mai multe ori și am mai avut discuții pe această temă. El nu refuză niciodată. Însă mereu spune că nu e un moment potrivit acum. Să mai așteptăm să se întâmplă nu mai știu ce minune, să vină fratele lui acasă, să plece bunica lui înapoi sau orice motiv pe cât de pueril, pe atât de enervant. Este evident că nu are niciun motiv real, că doar nu mergem să ne anunțăm logodna ori, mai grav, căsătoria. Era vorba strict să îi cunosc familia.

Suntem de doi ani împreună, dar nu mă prezintă familiei

Acum am început să-mi pun întrebări serioase cu privire la seriozitatea lui. Mă gândesc dacă nu cumva este jenat față de ai lui, să se prezinte cu mine acasă. Eu am crescut într-un centrul de plasament și nu am o familie propriu-zis. Dar am o familie apropiată care m-a susținut în toată perioada copilăriei și adolescenței. E o persoană aparte în viața mea, care a contat mai mult decât mama mea biologică, pe care abia o știu, vag. Este femeia care m-a îndrumat și m-a ghidat în viață, iar acum e mândră de mine și mă numește, deseori, fiica ei. Datorită ei sunt astăzi director al unui centru medical, pentru că ea m-a învățat să fiu tot ce sunt azi.

Am avut mereu impresia că nu am nevoie de o familie biologică pentru a fi acceptată în societate. Am crezut că nu e nevoie să punem etichete și să catalogăm oamenii în funcție de asta. Credeam că și iubitul meu este de aceeași părere, însă acum încep să am îndoieli.

Suntem de doi ani împreună, însă în continuare evită să mă prezinte familiei. Dacă nu cumva are deja o soție – ceea ce pare greu de imaginat – nu găsesc niciun alt motiv logic pentru care ar ezita atât de mult. Desigur, dacă îl întreb, nu ar recuoaște nici în ruptul capului. Dar eu sunt aproape sigură că despre asta este vorba.

El nu-și dă seama, dar pe mine mă jignește cu acest comportament.