Etimologia cuvântului colivă, provine din limba greacă Κόλλυβα, iar în limba română se pare că a ajuns prin intermediul limbii slavone, kolivo. Coliva este un aliment ritualic care se prepară din grâu fiert îndulcit cu miere sau cu zahăr, nuci măcinate, ornat cu bomboane sau zahăr pudră. Coliva este atestată istoric din primele secole ale creștinismului, dar există unii istorici care susțin că ar fi existat, cu mult înainte de Nașterea Mântuitorului, respectiv în culturile iraniene și mediteraneene, locul de proveniență a grâului.
Legenda colivei
Coliva are o poveste lungă, în Constantinopol , împăratul Iulian Apostatul ( 361-363), persecutor al creștinilor, a dat ordin de a stropi cu sânge jertfit idolilor, toate proviziile alimentare din piețe, dorind a-i abate pe creștini de la credința lor.. Sfântul Teodor, mucenicul lui Hristos, i-a apărut în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului ( 360- 370), i-a poruncit să-i anunțe pe creștini să nu mai cumpere alimente din piețe, mai degrabă să mănânce grâu fiert amestecat cu miere și fructe. Datorită acestei minuni, prima sâmbătă din Postul Mare este dedicat Sfântului Teodor Tiron.
Revenind la vremurile actuale, rețeta de preparare a colivei este adaptată cu ingrediente noi, se prepară în cofetării, unii comercianți au ”inventat” chiar și înghețată cu gust de colivă. Depinde de fiecare cum interpretează semnificația colivei. În esență, coliva reprezintă pentru poporul român un simbol al jertfei ce se aduce în fața lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor celui adormit, o legătură între cei vii și cei morți, prin coliva care se dă de pomană pentru sufletul celui răposat.
Când se face coliva?
Coliva se oferă de pomană la ceremoniile de înmormântare, la slujbele de pomenire a celor adormiți, Moșii de Iarnă și Moșii de Vară, în sâmbetele Postului Mare, la Înălțarea Domnului și la Schimbarea la Față a Mântuitorului.
Conform unor superstiții, coliva nu este desert, este un aliment cu simbolistică funerară, respectiv se prepară doar pentru aceste ocazii.
Rețeta de colivă cu nucă. Ingrediente și sfaturi utile de preparare
Ingrediente
- 500 grame arpacaș sau grâu
- 370 grame zahăr
- 400 grame miez de nucă măcinat grosier
- 2 plicuri zahăr vanilat
- coajă rasă de lămâie (opțional)
- 1 linguriță rasă cu sare
- esență de rom
Pentru decor
- zahăr pudră, cacao, nucă de cocos bomboane fondante- cât mai decent
Mod de preparare
- Folosește arpacaș în loc de grâu. Arpacașul fierbe mai repede decât grâul. Se curăță arpacașul de impurități, apoi se spală, cum se spune, în 9 ape.
- Arpacașul se pune într-o oală mai mare, peste care se toarnă apă rece, cât să acopere boabele de arpacaș de 3 ori mai mult, apoi se fierbe cel puțin o oră.
- Se dă la o parte oala de pe foc și se acoperă cu un șervet curat, apoi se învelește cu o pătură sau ceva gros, ca să-și mențină căldura cât mai mult.
- Este nevoie ca arpacașul să fie lăsat la răcit timp de 10 ore. Astfel el absoarbe tot lichidul rămas și devine moale.
- După ce s-a răcit, arpacașul va face o crustă la suprafață, pe care o îndepărtezi. Se transferă arpacașul fiert într-un vas încăpător. Se adaugă zahărul, zahărul vanilat, nuca măcinată grosier, coaja de lămâie, esența de rom și sarea. Se amestecă totul bine cu mâinile până coliva devine legată și cremoasă. Se gustă amestecul pentru a regla aroma și gustul dulce după preferințe. Dacă dorești să înlocuiești zahărul cu mierea în colivă, trebuie să știi că, datorită mierii lichide și lipicioasă, coliva poate deveni lichidă.
- Coliva este gata, se poate monta pe platouri sau în pahare. Deasupra se ornează cu cacao, nucă de cocos, etc. Se poate folosi un șablon făcut din carton, care să reprezinte o cruce, peste care se cerne puțină cacao.
