Nu știu cum se face, de sunt un adevărat magnet pentru „băieți răi”. Însă bărbații din această categorie sunt ușor de „agățat”, dar e foarte greu să rămâi lângă ei. Ei sunt mult prea ancorați în stilul lor de viață, mereu puși pe „vânătoare”, pentru a putea să ai încredere în ei. De exemplu, iubitul meu se uită după altele, de parcă nu ar fi într-o relație, parcă încă ar căuta ceva, pe cineva. Mi-e greu să am încredere în el.
Îmi e greu să am încredere în el
El nu știe că toată această vânătoare pe care o practică spune, de fapt, despre el, că e un om neîmplinit, un om care se caută pe sine. Dar nici măcar nu realizează asta.
Probabil că un psihanalist i-ar putea spune câteva detalii despre cauzele care duc la acest comportament. Cauze precum lipsa de validare, teama de abandon sau altele de genul acesta.
Înțeleg că majoritatea bărbaților fac asta și e oarecum firesc. Toți au nevoie să-și valideze, cumva, masculinitatea. Dar iubitul meu exagerează. Mie mi se pare jenant ca atunci când e cu mine, să se întoarcă așa după câte o femeie frumoasă, pe stradă. Și eu le observ, arunc o privire discretă, dacă e ceva de admirat. Dacă e o imagine frumoasă, e firesc să fie admirată. Însă unii bărbați, așa cum e iubitul meu, au privirea aceea lascivă care, în cele din urmă, mai degrabă te îngrețoșează, decât să te facă să te simți admirată.
Iubitul meu se uită după altele
Nu știu cum să-i spun că nu e în regulă să facă asta, nici chiar atunci când nu e însoțit de mine sau, la modul general, de o femeie.
Nici măcar din bun simț nu ar trebui să o facă la acest mod grosolan. Mie mi-e jenă să abordez subiectul, pentru că e absolut penibil să ai o asemenea discuție cu iubitul tău. Numai că devine obositor și deanjant. Și nu știu cum să procedez.
Cel mai neplăcut moment a fost când i l-am prezentat surorii mele, care e mai mică decât mine cu doi ani. Până și ea a fost deranjată de privirile iubitului meu. Stăteam la masă toți, iar el avea, iar, acea privire. Era stânjenită, la fel și eu. El, în schimb, era cel mai fericit. Vorbea și glumea întruna și flirta cu ea, de parcă nici nu aș fi fost de față.
Sora mea nu mai vrea să-l vadă de atunci. Mi-a spus că nu ar trebui să mă mai întâlnesc cu el, pentru că nu i se pare de încredere. Dar eu nu știu cum să procedez, pentru că nu cred că m-a înșelat până acum. Nu am avut vreun semnal de alarmă. Dar, e drept, eu nu sunt cu el tot timpul ca să știu ce face.
Acum chiar nu știu cum să rezolv problema. Iubitul meu se uită după altele, iar eu nu știu cât de normal e să facă asta și unde e punctul în care ar trebui să discut cu el. Poate mai este cineva în situația asta și îmi dă un sfat.
