Am ajuns într-un impas și nu știu ce să mai fac, cum să merg mai departe. Vreau să mă mut din țară, dar iubitul meu nici nu vrea să audă. Mereu am considerat că relația noastră este mai important decât cariera sau decât orice altceva. Am pus-o mereu pe primul loc. Dar acum chiar nu mai reușim nicicum să ajungem la un numitor comun.
Nu știu ce se va întâmpla cu relația noastră
Nu mi-am dorit neapărat să îmi fac o carieră, m-aș fi mulțumit să am un job mai liniștit și să am timp pentru familia mea. Deseori discutam despre momentul în care o să avem copii și cum o să îmi dedic foarte mult timp familiei, deoarece mi se pare că e cea mai importantă. Dar lucrurile nu stau mereu așa cum ne imaginăm noi.
De aproape un an sunt fără job și șansele să-mi găsesc ceva de lucru în domeniul meu sunt din ce în ce mai mici. Chiar dacă am stabilit că ne vom susține reciproc, indiferent ce s-ar întâmpla, nu-mi place să mă simt întreținută de iubitul meu și de mama mea. Nu mă simt bine așa și i-am spus de nenumărate ori. El, însă, chiar și când s-a ivit vreo ocazie, mereu a comentat la toate ofertele de job, găsind mereu câte ceva ca să mă convingă să nu accept.
Recent însă s-a ivit o ocazie care mie mi se pare greu de refuzat. Aș putea merge să lucrez în Irlanda pe un salariu mai mult decât decent. În plus, iubitul meu nu ar avea niciun fel de problemă să-și găsească de lucru acolo, el lucrând în domeniul IT.
Vreau să mă mut din țară
Am discutat de o mulțime de ori și niciodată nu reușim să ne înțelegem atunci când vine vorba despre jobul meu. Acum eu îmi doresc foarte mult să plec, dar nu aș vrea să plec fără el. El, în schimb, nu vrea să vină. Nu știu ce să fac, chiar nu mai am argumente.
El îmi tot spune că nu vrea să se îndepărteze prea mult de părinții lui, care încep să îmbătrânească și să aibă tot mai mult nevoie de el, fiind singurul lor copil. Eu pot să-l înțeleg, dar nu văd de ce ar trebui să-și organizeze viața în funcție de părinții lui. Și eu sunt singură la părinți, de fapt, eu o am doar pe mama. Și nici ea nu întinerește, din câte am aflat. Însă mama mea niciodată nu-mi spune să rămân, argumentând că va avea nevoie de mine.
Ea îmi spune, din contră, să merg unde vreau și să trăiesc exact așa cum îmi place mie. Să nu mă gândesc la ea, pentru că ea se va descurca. Mereu îmi spune că dacă are nevoie de ajutor, nu trebuie să fiu eu fizic lângă ea pentru asta. E mult mai rațională și mi se pare că are o judecată mult mai sănătoasă. Ea spune mereu că nu vrea să mă împeidice pe mine vreodată să realizez ceva în viață. Din contră, ea mă susține în tot ce fac. Acum, ea spune că dacă vreau să plec, să nu las pe nimeni să mă oprească. Dar iubitul meu nu spune același lucru.
Mă șantajează emoțional
El începe să mă șantajeze emoțional, să îmi amintească de toate planurile noastre de a ne face o familie, de a avea copii. Dar nu acceptă sub nicio formă să mergem împreună în străinătate.
Eu acum sunt foarte indecisă și nu știu ce să fac. Pe de o parte sunt tentată să rămân lângă el, dar probabil că o să-mi găsesc ceva de muncă mult mai slab plătit și sub nivelul meu de pregătire. Dar aș fi lângă el și lângă părinții noștri. Pe de altă parte aș merge în Irlanda și mi-aș urma visul, dar asta ar însemna să las totul aici, inclusiv omul pe care îl iubesc și care mă condiționează acum. Chiar nu știu ce decizie ar fi cea mai sănătoasă pentru mine. Iubitul meu mă bate la cap atât de mult cu asta, încât aproape că am început să-mi pun întrebări dacă cu adevărat vreau să mă mut din țară, sau e doar o idee de moment.
