Atunci când vine vorba despre noțiuni de drept civil, unele dintre acestea pot crea confuzie. Este și cazul procurii și a împuternicirii, două acte juridice care sunt folosite pentru a da autoritate unei persoane să acționeze în numele alteia. Care este diferența dintre procură și împuternicire și când se folosește fiecare dintre ele.
Ce este o procură
Noțiunile din dreptul civil de care ne lovim adesea pot crea confuzie de multe ori. Se întâmplă mai ales când vine vorba despre acte care au aproximativ același rol și care pot fi utilizate în scopuri asemănătoare. În practica juridică însă, există o serie de diferențe pe care e bine ca oamenii să le cunoască.
O procură reprezintă un document legal, prin care o persoană este delegată să acționeze în numele altei persoane. Noțiunile juridice care sunt folosite pentru a face referire la aceste persoane sunt ”mandatar” sau ”procurator” și ”mandant”. Acesta din urmă trebuie să aibă capacitatea de a încheia actul în cauză.
Mandatarul, pe de altă parte, obține dreptul de a-l reprezenta în instanță pe mandant, de a încheia acte juridice și de a lua decizii în numele lui. Această persoană trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu. Contractul de mandat este reglementat de art. 2009 din noul Cod Civil.
Tipuri de procură notarială:
- procură administrare societate
- procură generală de administrare imobil (teren, apartament, casă)
- procură de folosire automobil
- procură cazier judiciar
- procură judiciară
- procură de reprezentare la divorțul în instanță (judiciar)
- procură de reprezentare la divorțul prin notariat
- procură de reprezentare la succesiune
- procură pentru bancă
- procură ridicare pensie
- procură cumpărare imobil (apartament, casă, teren)
- procură vânzare apartament
- procură vânzare auto
- procură vânzare casă
- procură pentru copil minor
- procură pentru ridicarea paşaportului
Citește și: Cum poți afla online când te poți pensiona. Care sunt de fapt actele necesare
Ce este o împuternicire
Împuternicirea, pe de altă parte, este un act prin care o persoană acordă altei persoane dreptul de a acționa în numele său într-un anumit context sau pentru o anumită sferă de activitate. Împuternicirea este un act mai specific și cu acțiuni limitate față de procură.
O împuternicire poate fi acordată pentru ca o persoană să aibă drept de semnătură pentru un contract, în locul alteia. În schimb, nu are autoritate în alte domenii sau alte puteri extinse. Persoana delegată prin împuternicire poate acționa doar în limitele stabilite de actul respectiv. O împuternicire este utilă dacă mandantul nu poate fi prezent la o acțiune și are nevoie de cineva care să îl înlocuiască, de exemplu.
Citește și: Cum se poate obține pașaportul în 2023. Cum te poți programa și de ce acte ai nevoie
Care este diferența dintre procură și împuternicire
Principala diferență între cele două acte juridice constă în delegarea puterilor și a autorității. Procura presupune o delegare mai amplă a puterilor, în timp ce împuternicirea este un act mai specific și mai limitat. Așadar, principala diferență între cele două noțiuni juridice are legătură cu măsura puterilor acordate.
Termenul de valabilitate al procurii încetează conform intervalului prevăzut de părți. Dacă nu este specificat un termen, valabilitatea procurii încetează la 3 ani de când a fost încheiată. Mandantul are posibilitatea de a revoca oricând procura.
