Nu mai știu ce să fac cu soțul meu, cum să-l fac să înțeleagă că nu mai poate să se comporte ca și până acum. De curând am devenit părinți, dar pentru el nu s-a schimbat nimic. Mereu pleacă și mă lasă singură cu copilul. Găsește orice motiv doar să plece de acasă.
Mereu a făcut doar ce a vrut el. Am reușit să rămân însărcinată după 10 ani de căsnicie și multe, multe tratamente. El, însă, mereu făcea la fel. Pleca de acasă, mă lăsa singură mereu. După un timp am crezut că e supărat din cauza faptului că nu reușim să avem un copil. Însă când minunea s-a întâmplat, mă așteptam ca și el să se schimbe. Din păcate, el a rămas la fel, cu aceleași obiceiuri. Nici măcar în timpul sarcinii nu a stat mai mult cu mine.
Acum nu mai știu sigur ce să cred. Cert este că nu lipsa unui copil l-a ținut departe de mine. E adevărat că, la scurt timp după ce ne-am căsătorit, el s-a angajat la o companie multinațională și a început să muncească foarte mult. Dar chiar și așa, munca lui era de luni până vineri. Dar în weekenduri preferă să meargă la pescuit, iar eu tot acasă rămân singură. Mai ales acum, de când a venit pe lume fiul nostru, care acum are șase luni, mi-e foarte greu să mă descurc singură.
Am devenit părinți, însă el nu-și ia rolul de tată în serios
Până de curând a stat la noi mama lui, pentru că nu reușeam să le fac singură pe toate. Biata femeie și-a rupt din timpul ei și a venit să mă ajute. Acum, însă, a plecat acasă. Nu poate să stea la noi la infinit. Și ea i-a spus, când credea că eu nu-i aud, că nu procedează bine. I-a atras atenția să încerce să stea și el mai mult pe acasă și să mă ajute. Tot degeaba. El face tot cum vrea.
Duminica trecută, după ce a plecat mama lui, i-am spus că aș vrea să ieșim undeva cu copilul. E cald, e plăcut, putem merge undeva cu toții. Poate chiar i-ar prinde bine copilului să mergem undeva la aer curat. Aproape că îl convinsesem. Eram cu toate cele necesare pregătite, când a primit un telefon. Nu știu cu cine a vorbit, pentru că a mers în altă cameră. Apoi a venit și mi-a spus că merge la pescuit. Și-a pregătit toate uneltele și a plecat. Degeaba am protestat, degeaba i-am spus că, dacă merge fără noi, îmi fac bagajele și plec la părinții mei. Nici nu m-a privit. A spus să fac ce vreau.
Nu mai știu cum să mă comport cu el ca să-l „aduc acasă”. Am încercat să-i fac mereu pe plac, să nu isc conflicte, să nu îl stresez, să fiu drăgăstoasă cu el. Nimic nu îl scoate din starea asta a lui. Nu înțeleg nici motivul pentru care mă ignoră atât de tare. Nici măcar de când am devenit părinți nu s-a schimbat nimic la el. Mie mi se pare că e un mariaj ratat. Dar tot nu aș vrea să ne despărțim. Eu încă mai cred că putem rezolva totul, doar dacă ar vrea și el. Dar nu știu cum să-l conving.
