Viața în doi este extraordinară, dar uneori, ne arată părțile ei mai puțin plăcute. Nu m-am așteptat ca viața de cuplu să fie numai lapte și miere, dar nici nu am crezut vreodată că voi fi înșelată la numai câteva luni de la căsătorie. Așa se face că am divorțat, dar locuim împreună, în continuare.
Am ajuns într-o situație complicată
E greu să explic cum se face că am ajuns în această situație, însă este evident că avem în continuare sentimente puternice unul față de altul.
Claudiu, soțul meu, face taximetrie de multă vreme și s-a obișnuit cu acest program al lui. El decide dacă lucrează ziua sau noaptea. Dar chiar după ce ne-am căsătorit, am observat că a început să prefere să lucreze noaptea. La început nu mi-a dat nimic de bănuit, dar după un timp am observat lucruri ciudate la el. Felul în care se ascundea, își lua telefonul cu el chiar și când mergea la baie, a început să-mi dea de bănuit. Iar după ce am început să am bănuieli, a durat foarte puțin până când mi s-au confirmat.
Am divorțat, dar locuim împreună
Aveau atunci o dispeceră care era fosta mea colegă de liceu. Am reluat legătura cu Florina și, din una-n alta, am început să mai vorbim despre muncă, despre tot felul de situații cu taximetriști și despre soțul meu. Așa am aflat că el, în fiecare noapte, are câte o oră, două, în care face pauză. Foarte ciudat, că acasă nu vine. Așa că am început să-l sun chiar atunci când îmi spunea dispecera că e în pauză. Numai că nu răspundea la telefon, spunându-mi ulterior că era în cursă. Dar am aflat unde e localizată mașina lui, așa că într-una din nopți m-am dus și l-am așteptat lângă mașină până când a venit. A fost șocat să mă vadă acolo.
După ce mi-a recunoscut că are o amantă, am început demersurile pentru divorț. I-am cerut toate detaliile, în încercarea de a înțelege ce s-a întâmplat, de ce a avut nevoie să mă înțele, deși eram căsătoriți de puțin timp. Apoi mi-a explicat că a fost marea lui iubire, că nu s-a putut desprinde niciodată de ea cu adevărat, deși ea s-a căsătorit cu altcineva, care acum era plecat la muncă în străinătate.
Mi-a fost silă, mi-a venit să vomit, am intrat în panică. Am crezut, pur și simplu, că toată lumea mea s-a prăbușit. Însă nu am dat înapoi, am introdus acțiunea de divorț, care s-a pronunțat într-un interval de timp relativ scurt.
Numai că nici așa, nu ne-am despărțit cu adevărat. Mi-a promis câte în lună și în stele. Că nu se mai vede cu ea. Că acum își dă seama că pe mine mă iubește și că nu ar putea trăi fără mine. Nu știu cum a făcut, dar m-a convins să mai acord o șansă relației noastre, chiar și așa, divorțați.
Nu mai am încredere în el
O vreme am fost bine, am reînceput să prind curaj, însă de câteva luni bune a reînceput munca pe tura de noapte. Îmi tot spune că avem nevoie de bani, turele de noapte fiind mai bine plătite. Știu că avem nevoie de bani, dar încrederea mea este încă șubredă. Dacă voi începe din nou să am bănuieli – și voi începe, cel mai probabil – atunci toți acei bani nu ne vor mai folosi la nimic, pentru că nu voi accepta o relație în care să fiu înșelată în fiecare noapte.
Oricât de mult îi spun și îl rog să nu mai meargă noaptea la muncă, îmi spune mereu același lucru și insistă că așa e mai bine.
Acum eu nu mai știu ce să fac, dacă să îl cred, sau să îi spun că nu îmi mai doresc o astfel de relație. Fosta mea colegă a plecat între timp de la companie. Acum mi-ar fi greu să mai aflu câte ceva despre activitatea lui nocturnă. Astfel, bănuielile și nesiguranța mă vor copleși în curând. Faptul că am divorțat, dar locuim împreună, va fi, cel mai probabil, la timpul trecut.
