Explorarea spațială ar putea intra într-o nouă eră datorită unui progres semnificativ anunțat de compania de stat rusă Rosatom. Specialiștii ruși dezvoltă un motor electric cu plasmă, capabil să reducă durata unei călătorii spre Marte la doar 30-60 de zile. Această tehnologie ar putea revoluționa modul în care omenirea explorează sistemul solar și dincolo de acesta.
Cum funcționează motorul revoluționar cu plasmă
Spre deosebire de motoarele tradiționale, care se bazează pe combustibili chimici, noul sistem propulsor rusesc utilizează un accelerator magnetic de plasmă. Această tehnologie avansată accelerează particulele încărcate la viteze impresionante, generând o forță de propulsie mult mai eficientă decât metodele convenționale.
Egor Biriulin, cercetător la Institutul Științific Rosatom din Troitsk, explică principiul din spatele acestui motor:
„Un motor cu plasmă este un tip de motor electric. Între doi electrozi circulă particule încărcate, iar aplicarea unei tensiuni ridicate creează un câmp magnetic care le împinge afară, generând astfel propulsie.”
Motorul folosește hidrogen drept combustibil și este capabil să accelereze electronii și protonii până la o viteză de 100 km/s (aproximativ 62 mile pe secundă). Acest avans tehnologic ar permite unei nave să atingă o viteză medie de 195.000 mile pe oră, reducând semnificativ timpul necesar pentru a ajunge pe Planeta Roșie.
De la un an la doar două luni: impactul noii tehnologii
În prezent, navele spațiale convenționale au nevoie de aproximativ un an pentru a parcurge distanța dintre Pământ și Marte, care variază între 55 și 400 de milioane de kilometri, în funcție de poziția planetelor. Motorul cu plasmă dezvoltat de Rosatom ar putea scurta acest drum la doar una sau două luni, transformând astfel radical viitoarele misiuni interplanetare.
Alexey Voronov, director adjunct pentru știință la Rosatom Research Institute, subliniază importanța acestei reduceri de timp:
„Reducerea duratei călătoriei nu doar că face misiunile mai eficiente, dar scade și riscurile pentru astronauți, protejându-i de expunerea îndelungată la radiațiile cosmice.”
Expunerea la radiațiile din spațiul cosmic este una dintre cele mai mari provocări pentru explorarea umană a altor planete. O călătorie mai scurtă ar reduce impactul negativ asupra sănătății astronauților și ar face mai viabilă ideea unor misiuni cu echipaj uman spre Marte.
În ce stadiu se află proiectul?
Potrivit Rosatom, cercetătorii de la Institutul din Troitsk au realizat deja un prototip de laborator al motorului cu plasmă. Următorul pas este testarea extinsă la sol, pentru a perfecționa performanțele și siguranța sistemului. Se estimează că modelul final, destinat utilizării în zboruri spațiale, ar putea fi gata până în 2030.
Această inovație vine într-un moment în care mai multe agenții spațiale, inclusiv NASA și Agenția Spațială Europeană, dezvoltă sisteme de propulsie avansate, menite să scurteze durata călătoriilor interplanetare. În cazul în care motorul rusesc va trece toate testele și își va demonstra eficiența, ar putea deveni un punct de cotitură în explorarea spațiului cosmic.
Ce înseamnă această descoperire pentru viitorul explorării spațiale?
Dacă acest motor cu plasmă va funcționa conform așteptărilor, impactul asupra explorării spațiale ar putea fi enorm. Pe lângă reducerea timpului necesar pentru a ajunge pe Marte, această tehnologie ar putea deschide calea pentru misiuni către alte destinații îndepărtate din sistemul solar.
În prezent, principalele obstacole ale explorării planetare sunt distanțele uriașe și timpul lung de călătorie, care limitează viabilitatea misiunilor cu echipaj uman. Odată cu dezvoltarea unor motoare mai rapide și mai eficiente, conceptul unor baze permanente pe Marte sau chiar explorarea lunilor lui Jupiter și Saturn devine din ce în ce mai realizabil.
În timp ce tehnologia se află încă în faza de testare, anunțul Rosatom stârnește deja interes la nivel global. Dacă Rusia reușește să finalizeze și să perfecționeze acest sistem revoluționar, ar putea deveni un lider în noua cursă spațială, schimbând radical modul în care omenirea explorează universul.
