Bronșiolita este o infecție virală care afectează în special copiii cu vârsta de până la doi ani, provocând inflamația celor mai mici căi respiratorii din plămâni. Aceasta poate duce la dificultăți serioase de respirație și la tuse prelungită, iar în cazurile grave, poate necesita internarea copilului. Boala apare frecvent la sugari și copii mici, deoarece sistemul lor imunitar nu este suficient dezvoltat pentru a lupta împotriva virusurilor. Părinții trebuie să fie atenți la primele semne, deoarece o intervenție rapidă poate preveni complicațiile severe.
Bronșiolita acută este o infecție virală care determină inflamația bronșiolilor, cele mai mici căi respiratorii din plămâni. Aceasta blochează evacuarea aerului, ceea ce provoacă respirație suierătoare și oboseală accentuată. Boala este mai frecventă la copii pentru că aceștia intră în contact cu diferiți agenți patogeni pentru care nu au imunitate. Bronșiolita se transmite prin picături respiratorii sau prin contact direct cu obiecte contaminate, cum ar fi jucăriile.
Evoluția bronșiolitei este în general de 7-14 zile dacă tratamentul este corect. În primele zile, simptomele includ febră moderată, nas înfundat, secreții nazale apoase și tuse, care ulterior poate deveni productivă. Uneori, apar dificultăți de respirație sau cianoza, semn că oxigenul din sânge este scăzut.
Părinții trebuie să consulte medicul dacă apar dificultăți respiratorii, tuse prelungită sau simptome precum:
În special sugarii cu probleme cardiace sau cei născuți prematur trebuie să fie evaluați de medic chiar de la primele simptome.
Principala cauză a bronșiolitei este virusul sincitial respirator (VSR). În cazuri rare, poate apărea și o suprainfectare bacteriană. Virusul se răspândește prin aer sau prin atingerea obiectelor contaminate, putând supraviețui câteva ore pe suprafețe.
Factorii de risc principali includ:
Diagnosticul se bazează pe istoricul medical, simptome și examen fizic, fără necesitatea unor analize de laborator de rutină.
Bronșiolita este o viroză și nu necesită antibiotice decât dacă medicul confirmă o suprainfectare bacteriană. Tratamentul include:
În cazul formelor severe la sugari, poate fi necesară internarea pentru perfuzii, corticoterapie și monitorizare atentă a respirației.
Prevenția se bazează pe evitarea contactului cu copii bolnavi și menținerea unei igiene stricte:
Pentru sugari, este recomandat să fie feriți de mulțimi și să se acorde o atenție specială mediului în care trăiesc, eliminând covoarele și obiectele care pot provoca reacții alergice.