Perioada sărbătorilor de iarnă este marcată de tradiții și obiceiuri care s-au transmis din generație în generație. Mersul cu colindul este ceva specific Crăciunului, însă există colinde care sunt intonate și pentru a vesti sosirea Anului Nou. Când se merge cu Steaua, de fapt, și ce reprezintă acest ritual. Ce colinde se cântă.
Obiceiul de a colinda s-a transmis din generație în generație, împreună cu toate tradițiile și ritualurile specifice. Din Ajunul Crăciunului și până în ziua de Anul Nou, copiii și tinerii merg la colindat, mai întâi cu Steaua și cu Ursul, apoi cu Capra, cu Plugușorul și cu Sorcova. În unele zone, copiii care merg cu Steaua poartă pe cap coroane din hârtie și pelerine, pentru a-i simboliza pe cei trei magi de la Răsărit.
De asemenea, ei poartă un băț în vârful căruia este pusă o stea făcută din hârtie sau din carton și cântă colindul ”Steaua sus răsare”. Steaua reprezintă, așadar, aceeași stea care i-a călăuzit pe cei trei magi până la ieslea în care s-a născut Mântuitorul.
Citește și: Istoria colindelor din Ajunul Crăciunului. Aveau cu totul altă semnificație la început
Dacă majoritatea colindelor se cântă doar în seara de Ajun, mersul cu Steaua reprezintă un obicei care se practică timp de mai multe zile la rând. În unele zone, copiii merg cu Steaua din Ajunul Crăciunului, până la Anul Nou. În alte regiuni, se colindă cu Steaua doar în Ajun și în cele trei zile de Crăciun.
În Româmia și în țările de rit răsăritean, unde închinarea magilor este sărbătorită odată cu Crăciunul, se umblă cu Steaua în săptămâna dintre Crăciun și Revelion. În țările de rit apusean, închinarea magilor este sărbătorită de Bobotează, astfel că umblatul cu Steaua se face fie în Ajunul Bobotezei, fie în săptămâna de la Revelion până la Bobotează.
Citește și: Când se merge cu colindul. Tradiții și obiceiuri în diferite zone ale țării
”Steaua sus răsare” nu este singurul colind care se cântă cu ocazia Crăciunului. Există mai multe cântece despre Steaua care i-a călăuzit pe magi, iar acestea provin din literatura bizantină ortodoxă, din literatura latină, din cea Calvină și din diverse alte adaptări. Alte colinde care se cântă când se merge cu Steaua sunt: ”În orașul Viflaim”, ”Trei crai de la Răsărit” și ”O, ce veste minunată”.
În trecut, copiii care mergeau cu Steaua se costumau în magi sau îmbrăcau costume populare. Obiceiul nu se mai păstrează în prezent decât în câteva regiuni ale țării. Colindele cu Steaua sunt singurele care mai pot fi intonate și după Crăciun, potrivit tradiției.
”Steaua sus răsare
Ca o taină mare
Steaua strălucește
Și lumii vestește
Și lumii vesteșteCa astăzi Curata
Preanevinovata
Fecioara Maria
Naște pe Mesia
Naște pe MesiaMagii cum zăriră
Steaua și porniră
Mergând după rază
Pe Hristos să-l vază
Pe Hristos să-l vazăȘi dacă porniră
Îndată-L găsiră
La Dânsul intrară
Și se închinară
Și se închinarăCu daruri gătite
Lui Hristos menite
Ducând fiecare
Bucurie mare
Bucurie mareCare bucurie
Și aici sa fie
De la tinerețe
Pân-la bătrânețe
Pân-la bătrânețe”