Limba română este una dintre cele mai frumoase, cu un conținut lexical bogat și cu înțelesuri diverse. Însă, comparativ cu alte limbi, unele cuvinte nu sunt conjugate cum trebuie, iar formele de plural pot da cu adevărat bătăi de cap. Dacă vrei să știi care este forma de plural al cuvântului „maraton”, citește rândurile de mai jos cu atenție.
Forma corectă de plural a cuvântului maraton
Maratonul este o probă sportivă de alergare pe o distanță lungă, desfășurată, de obicei, pe șosea. Distanța oficială este de 42,195 km. Evenimentul sportiv a primit numele după legenda soldatului grec Phidippides, un mesager care a adus la Atena vestea victoriei din Bătălia de la Maraton. Maratonul a fost și unul dintre sporturile de la Jocurile Olimpice moderne din 1896. Peste 800 de astfel de curse se desfășoară în lume an de an, iar majoritatea celor care participă sunt sportivi amatori.
Potrivit dexonline.ro, maratonul este definit ca o „cursă atletică desfășurată pe o lungime de circa 42 km” sau „ședință prelungită, negocieri lungi și dificile, dezbateri laborioase”. Tot potrivit Dicționarului, forma corectă de plural a cuvântului „maraton” este „maratonuri” și nu „maratoane”, cum cred unele persoane care îl folosesc în mod eronat și mai ales în contexte greșite.
Aceeași situație se regăsește și la cuvântul „duet” care este pluralizat greșit în unele cazuri. Fiind un cuvânt destul de vechi și foarte des folosit, mai ales în sfera artistică, muzicală mai exact, forma de plural a cuvântului „duet” este folosită greșit. Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, „duet” este descris ca fiind un „ansamblu de două voci care cântă împreună o compoziție muzicală, fiecare executând o partidă separată”. „Duet” mai înseamnă și „lucrare muzicală scrisă pentru acest ansamblu”. În Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române, forma corectă de plural al cuvântului „duet” este „duete”, fiind și singura formă corectă.
Alte cuvinte cu forme de plural interesante
Alt cuvânt, a cărui formă de plural ridică multe semne de întrebare, este „miez”. DEX-ul ne arată că forma de plural a acestui cuvânt este „miezuri”, după cum urmează: ”MIEZ, miezuri, s. n. 1. Parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etc., inimă (IV 3). ♦ Partea cea mai dinăuntru, centrală a unui lucru, a unui spațiu etc. interior; spec. partea din interior, comestibilă, a unei nuci. ♦ Expr. A hrăni (sau a crește pe cineva) cu miez de nucă = a ține pe cineva în huzur; a răsfăța. ♦ (Tehn.) Parte a unei forme de turnătorie, așezată în interiorul acesteia, cu ajutorul căreia se obțin goluri sau scobituri într-o piesă turnată. ♦ Piesă de fier masiv, de oțel sau formată din lame de oțel decupate, care se introduce în interiorul unor aparate electrice. 2. Fig., Partea esențială, fondul unei probleme; semnificație, tâlc. ◊ Loc. adj. Cu miez = cu tâlc, substanțial. 3. (În sintagmele) Miezul nopții sau miez de noapte = a) ora 12 noaptea; b) perioadă din jurul orei 24; toiul nopții. Miezul zilei = a) ora 12 ziua, amiază; b) perioadă din jurul orei 12 ziua, toiul zilei. Miezul verii (sau iernii) = perioada de mijloc a verii (sau a iernii). – Din lat. medius.”
Alte cuvinte care îi pun în dificultate pe vorbitorii de limbă română sunt chibrit/chibrite, unde forma corectă este chibrituri, almanah/almanahe, unde forma corectă este almanahuri, ceață/cețe, unde forma corectă este cețuri, călimară/călimare, unde forma corectă este călimări, monedă/monezi, unde forma corectă este monede sau baltă/balte, unde forma corectă este bălți.
