Pe 7 noiembrie, în ajunul Soborului Sfinților Mihail și Gavriil, creștinii ortodocși țin cont de câteva tradiții și superstiții. Tot în această zi este pomenit și Sfântul Cuvios Lazăr, făcătorul de minuni din Muntele Galision.
Ce e bine să faci în ajunul Soborului Sfinților Mihail și Gavriil
Cu o zi înainte de Soborul Sfinților Mihail și Gavriil creștinii ortodocși țin cont de anumite lucruri. Potrivit religiei, pe 7 noiembrie aceștia aprind o lumânare care să le fie lumina de veci după moarte. De asemenea, în ajunul acestei sărbători se dă de pomană celor necăjiți de soartă. Toate aceste daruri oferite pentru cei plecați dintre noi poartă numele de Moșii de Arhangheli.
Sfântul Cuvios Lazăr, făcătorul de minuni, prăznuit pe 7 noiembrie
Sfântul Cuvios Lazăr s-a născut într-un sat în apropiere de Magnesia, în Asia Mică. A făcut parte dintr-o familie înstărită, iar părinții au pus mare accent pe educația lui, fiind dus la cele mai bune școli. Încă din tinerețe voia să știe cât mai multe lucruri despre Ierusalim, acolo unde a ajuns ulterior și s-a călugărit. Patriarhul Ierusalimului l-a hirotonit preot și a rămas acolo pentru șase ani. Odată cu intrarea agarenilor în biserică, Sfântul Lazăr a plecat în Efes, acolo unde a stat în muntele Galisiului. În timp a fost zidită o nouă mănăstire, acolo unde Lazăr a mai trăit 15 ani. În tot acest timp a săvârșit mai multe minuni.
Atunci când Sfântul Lazăr a murit s-a întâmplat ceva neașteptat. După ce s-a urcat la cele cerești, s-a pogorât un nor luminos, asemenea celui ce s-a arătat la nașterea lui. Acest lucru a vestit săvârșirea preafericitului. Moaștele Sfântului Lazăr au fost îngropate lângă stâlpul unde a suferit cele mai mari chinuri.
Rugăciune către Sfântul Lazăr, făcătorul de minuni
În ziua de 7 noiembrie, creștinii ortodocși spun o rugăciune puternică, către Sfântul Lazăr, făcătorul de minuni.
“Luminătorule de Dumnezeu, luminate, cel cu chipul de lumină, Sfinte Lazăr, alungă întunericul cugetului meu, luminându-l cu Razele Dumnezeieştii Lumini, ca să laud isprăvile tale.
Strălucind ca soarele, luminezi pe cei de sub soare, fiind locaș al Luminii, Sfinte Lazăr, răsărind și apunând. Și făcându-te tu Dumnezeiască lumină cu minunea nașterii tale și a adormirii. Dorind de viața cea veșnică și mai bună, cu dreptate, nu ai băgat în seamă viața cea trecătoare, depărtându-te de rudenia cea trupească și omorându-te împreună cu Hristos și viețuind dimpreună cu El.
Aflându-te curat Stăpâna cea Preacurată, Preacuvioase Lazăr, venind către tine ca și către o slugă mulțumitoare te-a mângâiat. Cu care dimpreună îmblânzește nouă pe Iubitorul de oameni. Întărindu-te cu puterea Stăpânului, uneltirile vrăjmașului cele împotrivă le-ai arătat ca niște săgetături de prunci, înțelepte, ale cărui meșteșugiri întărește-ne și pe noi să le biruim, cu rugăciunile tale. Înger în trup te-ai arătat, slujind lui Dumnezeu, dimpreună cu îngerii, fiind mai presus de greutatea trupului și de fire, Sfinte Lazăr, luminându-te Dumnezeiește și mărindu-te minunat.”
