Controversele privind studiile Elenei Ceaușescu nu au încetat să existe nici după Revoluție. Deși, de-a lungul timpului, soția dictatorului a primit titluri de mare onoare precum cel ”savant de renume mondial” și a fost aleasă inclusiv membru al Academiei Române, în realitate studiile sale nu depășeau școala primară, așa cum precizează istoricul Lucian Boia în cartea sa “România, ţara de frontieră a Europei”.
Cum a ajuns Elena Ceaușescu ”savant de renume mondial”
Soția dictatorului român a fost aleasă membru al Academiei Române în 1974. Totodată, Elena Ceaușescu a fost ultimul membru acceptat în institut până la Revoluție. De-a lungul timpului, profitând de statutul de soție a primului om în stat, aceasta s-a ”căpătat” cu diverse titluri academice, fiindu-i celebră titulatura de ”academician doctor inginer Elena Ceaușescu”.
În realitate, însă, ea avea un nivel de educație extrem de scăzut, așa cum precizează istoricul Lucian Boia în cartea sa:
”Studiile Elenei Ceauşescu se rezumă la clasele primare. Avea să devină însă inginer chimist, doctor în chimie şi, în sfârşit, academician. În faza ei de maximă ascenţiune intelectuală, numele i se pronunţa invariabil: ”Academician Doctor Inginer Elena Ceauşescu”. Elena Ceauşescu a ajuns numărul doi din partid. Primei doamne i-au revenit politica de cadre, ştiinţa, tehnologia şi cultura”
Într-un interviu acordat în urmă cu mai mulți ani publicației Adevărul, fostul președinte al Academiei Române, Ionel Haiduc, a explicat cum a fost posibil ca soția lui Nicolae Ceaușescu să ajungă într-o astfel de poziție: ”Foarte simplu. A ajuns director al Institutului Central de Chimie. A făcut facultatea la seral şi doctoratul în condiţii dubioase. Când a fost publicată teza ei de doctorat mi s-a părut foarte ciudat un lucru. Era citată folosirea unui aparat de rezonanţă magnetică nucleară pentru studiul materialelor, despre care eu ştiam că nu există în ţară. Avusesem şi eu nevoie de aşa ceva şi a trebuit să mă mulţumesc cu un aparat amărât, ceh, cu performanţe minimale. Un prieten din Bucureşti mi-a spus că teza a fost făcută la ruşi, la Moscova, sub forma unui contract, plătit de partea română, de Institutul Central de Chimie. Rezultatul experimentului a fost primit de institutul nostru şi prezentat de ea, în nume propriu, ca teză de doctorat.”
”Trăiam o irealitate”
”Savanta de renume mondial” a fost însă exclusă din Academia Română, post-mortem, după Revoluția din 1989, întrucât, potrivit unui statut al instituției, trebuie excluși toți membrii care au suferit condamnări penale. Excluderea sa a avut loc chiar în prima ședință a Academiei din 1990.
Citește și: Imagini nemaivăzute cu Elena Ceaușescu din tinerețe. “Era subțire și înaltă”. Ce poreclă rușinoasă avea
Institutul a avut mult de suferit în vremea comunismului. Cei mai importanți membri ai săi au fost excluși începând din 1948. Iar din 1974, odată cu primirea Elenei Ceaușescu cu drepturi depline în Academie, nu a mai fost primit niciun alt membru, până în 1990. Astfel că Academia Română se afla cel mai pur mod în moarte biologică.
”Ea (Elena Ceaușescu nr.r) era acceptată, deşi toată lumea ştia că nu avea nicio valoare. Dar nu aveai ce să faci. Era un rău necesar. Vă pot spune că nu a participat la nicio şedinţă a Academiei, de la alegerea ei din 1974. Atunci a fost ales şi Ştefan Voitec. Ei au fost ultimii acceptaţi de Academie. Din acel an nu a mai fost primit nimeni până după Revoluţie. Trăiam o irealitate. Era o realitate paralelă”, a declarat Elena Solunca, reprezentantă a Biroului de Presă de la Academie, responsabila cu revista internă a instituţiei din 1974.
