Sărbătoarea Paștelui abundă în vechi credințe și superstiții. Una dintre ele se leagă de lumânarea din noaptea de Înviere. Vechea credință vorbește despre ce este bine să faci cu Lumina Sfântă imediat ce ajungi acasă.
În Noaptea de Înviere, creștinii merg la biserică unde aprind lumânare, primesc Lumina Sfîntă adusă de la Ierusalim. Credincioșii înconjoară biserica de trei ori cu lumânarea aprinsă, apoi intră în biserică la slujbă.
Lumina Învierii reprezintă o ofrandă adusă lui Dumnezeu, motiv pentru care această lumânare nu ar trebui aruncată nici după ce se stinge. Lumânarea este simbolul Învierii lui Hristos, al biruinţei Binelui asupra Răului şi al vieţii asupra morţii.
Tradiția spune că lumânarea din Noaptea de Înviere nu trebuie stinsă, ci credincioșii trebuie să vină cu ea aprinsă până acasă.
Ce este bine să faci cu Lumina Sfântă
În unele zone există obiceiul ca după Înviere, cu lumânarea aprinsă să se meargă la cimitir la persoanele apropiate care au plecat la Cer, pentru a le vesti Învierea Domnului.
Imediat după ce ajung acasă, credincioșii ar trebui să pună lumânarea de la Înviere la loc de cinste, lângă icoane.
Astfel, lumânarea cu care credincioșii au luat lumină în noaptea de Înviere nu ar trebui aruncată după ce se stinge.Se crede că aceasta ar trebui păstrată în casă și aprinsă în momentele de primejdie sau atunci când cei din casă se confruntă cu probleme grave.
În trecut, femeile aprindeau aceste lumânări când era furtună sau vreme grea. Ele se rugau pentru a le feri gospodăria de trăsnete și culturile de furia apelor. Dar lumânarea era aprinsă și când se îmbolnăveau copiii, sau când erau vremuri de restriște. Lumânarea din Noaptea de Înviere nu trebuie lăsată să se consume în totalitate. În Săptămâna Luminată, aceasta se aprinde câte puțin și apoi se stinge, pentru a putea fi reaprinsă în fiecare zi.
Superstiții legate de lumânarea din Noaptea de Înviere
În popor, există o superstiție potrivit căreia, imediat după ce vin de la slujba de Înviere, credincioșii ar trebui să atingă cu lumânarea pragul de sus și să se închine, obicei despre care se crede că îi poate proteja de rele.
În trecut, fetele de măritat păstrau lumânarea pentru a o folosi, apoi, la ritualurile de Sânziene sau de Sfântul Vasile. Acestea aveau rolul de a le arăta ursitul. Spre exemplu, în noaptea de Sf. Vasile, fata de măritat trebuie să picure doar două picături de ceară din această lumânare într-un bol cu apă neîncepută. Apa neîncepută era cea care era adusă de la fântână, în găleată, și nu a luat încă nimeni din ea.
Dacă picăturile se uneau, însemna că bărbatul la care se gândea femeia avea să îi devină soț.
În seara de Anul Nou, fetele luminau cu această lumânare un bol adânc cu apă și se uitau cu grijă la imaginile pe care le oglindea, să vadă cine le era ursitul, scrie libertateapentrufemei.ro.
