După botez, tăierea moțului este prima mare sărbătoare din viața unui copil, un moment plin de emoție și veselie care adună în jurul celui mic familia, nașii și prietenii apropiați. Chiar dacă nu are legătură cu credința creștină, obiceiul a rămas prezent în cultura românească și este organizat cu entuziasm în multe zone ale țării. În funcție de regiune, detaliile evenimentului diferă: unii aleg o anumită zi, alții pun pe tăviță obiecte cu semnificație aparte, însă în toate cazurile sărbătoarea marchează o etapă importantă în viața copilului.
Originea și păstrarea obiceiului
Tăierea moțului are rădăcini vechi și este considerată un obicei de origine păgână. În trecut, reprezenta un moment simbolic de trecere, iar în timp s-a transformat într-un prilej de petrecere și socializare. A rămas prezentă în viața comunităților românești chiar dacă nu face parte din tradițiile religioase. De-a lungul anilor, obiceiul s-a adaptat, împrumutând elemente din alte zone și schimbându-și ușor forma, dar păstrându-și rolul de moment festiv dedicat copilului.
Momentul potrivit pentru tăierea moțului
Conform tradiției, tăierea moțului se face în ani impari – la 1, 3, 5 sau cel târziu la 7 ani. În trecut, se acorda atenție și zilei săptămânii: luni, joi și sâmbătă erau considerate favorabile, în timp ce marți era evitată, iar miercuri și vineri, fiind zile de post, nu erau alese pentru petreceri. În prezent, regulile s-au relaxat, iar familiile aleg de obicei sâmbăta, pentru a le fi mai ușor tuturor invitaților să participe. În multe cazuri, data este stabilită astfel încât să coincidă cu aniversarea copilului.
Cum se desfășoară ritualul
Ritualul presupune două momente principale: tăierea moțului și ruperea turtei. Părul este luat din patru locuri – față, spate, stânga și dreapta – formând o cruce. Șuvițele sunt păstrate, fie într-o cutiuță decorativă, fie într-un șervețel, pentru a fi folosite ulterior în scopuri simbolice.
Ruperea turtei, întâlnită mai ales la fete, constă în frângerea unui colac din aluat de cozonac deasupra capului copilului, după care acesta este împărțit tuturor celor prezenți. Colacul este pregătit în așa fel încât să fie suficient pentru toți invitații și, potrivit tradiției, trebuie consumat în aceeași zi.
Momentul tăviței
Cea mai așteptată parte a sărbătorii este momentul în care copilul este pus în fața unei tăvițe pline cu obiecte. Se spune că primele trei obiecte pe care le va atinge indică interesele sau aptitudinile pe care le va avea mai târziu. Chiar dacă este o credință populară, mulți părinți se distrează observând alegerile copilului și încercând să le interpreteze.
Ce se pune pe tăviță
Lista obiectelor este variată și reflectă personalitatea sau dorințele familiei. Pe tăviță se pot găsi cărți, pixuri, jucării, produse cosmetice, o oglindă, chei de la casă sau mașină, bani, icoane, microfoane sau dispozitive electronice. Unii părinți aleg obiecte legate de o meserie pe care și-ar dori-o pentru copil, în timp ce alții adaugă lucruri amuzante sau chiar neobișnuite, pentru a crea momente memorabile.
Superstiții și credințe populare
În multe zone, copilul nu este tuns deloc înainte de acest moment, considerându-se că astfel îi va merge bine în viață. Se mai spune că ziua petrecerii ar trebui să fie senină, pentru a aduce noroc. Părul tăiat este păstrat cu grijă de mamă, uneori folosit în ritualuri menite să protejeze copilul de deochi. În alte tradiții, o parte din păr era ascunsă în casa familiei, iar restul utilizat atunci când copilul era bolnav, în credința că astfel își va recăpăta sănătatea.
