Oamenii care au fost crescuți de părinți narcisici pot trece ani întregi fără să își dea seama că multe dintre problemele lor emoționale și de relaționare își au originea în copilărie. Psihologul Ramani Durvasula a declarat pentru TODAY că un indiciu clar al unei astfel de copilării este sentimentul constant că nu ești niciodată suficient. Deși din exterior totul poate părea normal, o astfel de relație cu părintele poate afecta profund felul în care o persoană se dezvoltă și trăiește ca adult.
Ce este, de fapt, narcisismul?
Deși termenul „narcisist” este folosit frecvent în mediul online, mulți nu cunosc adevăratul sens al acestuia. Narcisismul nu înseamnă doar aroganță sau vanitate, ci reprezintă un tipar de personalitate complex și distructiv.
„Narcisismul este un stil de personalitate caracterizat de anumite trăsături bine definite. Trebuie să le ai pe majoritatea, dacă nu chiar pe toate, pentru a putea numi pe cineva narcisist”, spune specialista pentru sursa citată.
Printre trăsăturile specifice narcisismului se numără convingerea că propria persoană este mai importantă decât ceilalți, nevoia constantă de a fi admirat, tendința de a se considera îndreptățit la tratamente speciale, lipsa de empatie față de cei din jur, comportamentul egoist și atitudinea arogantă.
Tulburarea narcisică de personalitate – un caz aparte
Este important de înțeles că a fi narcisist nu înseamnă automat că o persoană are o tulburare psihiatrică diagnosticabilă. Narcisismul este un spectru, iar doar o mică parte dintre cei care au aceste trăsături îndeplinesc criteriile pentru o tulburare clinică.
„A spune despre cineva că este narcisist nu înseamnă că îl diagnostichezi. Dacă ai observat un tipar, comentezi asupra personalității lor”, explică Durvasula.
Ea adaugă că tulburarea narcisică de personalitate (NPD) este definită ca un tipar pervaziv de grandoare, nevoie de admirație și lipsă de empatie, care afectează toate aspectele vieții și începe în adolescență sau la vârsta adultă timpurie.
„Multe persoane narcisiste nu merg la terapie. Chiar dacă o fac, s-ar putea să nu recunoască aceste trăsături sau să nu le asocieze cu problemele din viața lor”, explică psihologa.
Cum se comportă un părinte narcisist
Un părinte narcisist poate avea un impact major asupra dezvoltării copilului. Din exterior, familia poate părea ideală, dar din interior, copilul se simte neauzit, invalidat și controlat.
„Părintele narcisist are adesea o capacitate slabă de a se diferenția de copilul său. Copilul devine o extensie a părintelui”, spune Durvasula.
Ea explică faptul că acești părinți pot considera independența copilului o amenințare, ceea ce îi determină să folosească metode de control și manipulare.
Trăsături comune ale părinților narcisici
Comportamentele părinților narcisici se repetă în diferite forme, dar au același efect: nevoile copilului sunt ignorate sau condiționate.
„Își folosesc copiii ca o sursă de validare, își prioritizează propriile nevoi, au așteptări nerealiste, nu înțeleg sentimentele copiilor, sunt obsedați de imaginea familiei, nu respectă limitele copilului și oferă iubire doar condiționat”, spune specialista.
Copilului i se transmite, în mod repetat și subtil, că nu are voie să fie o persoană separată de părinte. Orice dorință sau nevoie diferită este văzută ca un act de egoism. În astfel de relații, părintele nu este atent la emoțiile sau nevoile copilului, iar copilul ajunge adesea să creadă că este responsabil pentru starea de bine a părintelui, renunțând la propriile visuri și dorințe.
Care este semnul cel mai clar că ai fost crescut de un narcisist?
Conform specialistei, copiii crescuți în astfel de medii ajung la maturitate cu o problemă comună. Nu este întotdeauna ușor de recunoscut, dar impactul este major și de lungă durată.
În copilărie, atașamentul față de părinte este o necesitate pentru supraviețuire, deoarece acesta este cel care oferă hrană, adăpost și protecție emoțională. Pentru a păstra această legătură esențială, copilul învață să se adapteze, renunțând treptat la propriile nevoi sau trăsături, doar pentru a menține apropierea de părinte.
Sentimentul de „niciodată nu sunt suficient”
Aceasta este, potrivit psihologului, cea mai clară dovadă a unei copilării trăite alături de un părinte narcisist.
„Simt constant că nu au făcut destul. Că nu au încercat suficient. Că nu au dat suficient. Acesta devine modelul după care își trăiesc viața. Cred că trebuie să câștige iubirea. Să câștige validarea. Să câștige dreptul de a fi văzuți”, explică psihologa.
Acest tipar poate duce la perfecționism, rușine, sindromul impostorului și dificultăți în stabilirea limitelor sau exprimarea dorințelor.
Durvasula mai spune că acești oameni devin adesea „pe placul tuturor” sau dezvoltă o codependență, pentru că au fost obișnuiți să se sacrifice pentru a obține minimul de afecțiune.
Cum poți începe vindecarea?
Primul pas este recunoașterea comportamentului narcisist al părintelui. Durvasula spune că acest proces poate aduce vinovăție, mai ales dacă părintele a trecut prin greutăți.
Vindecarea este diferită pentru fiecare persoană. Poate însemna terapie, grupuri de sprijin sau pur și simplu reducerea contactului cu părintele. Important este să ai așteptări realiste și să înțelegi că nu îl poți schimba, dar îți poți schimba reacțiile.
În final, specialista recomandă să ai grijă de tine și de copilul interior care a suferit în tăcere.
