Tehnicile moderne de parenting aduc idei noi și abordări diferite față de cele tradiționale, însă aplicarea lor fără echilibru poate duce la efecte nedorite. În dorința de a-i oferi copilului tot ce își dorește, unii părinți ajung, fără să își dea seama, să-i modeleze comportamente care, în timp, pot semăna cu cele specifice persoanelor narcisiste. Specialiștii atrag atenția că dragostea, combinată cu stabilirea unor limite clare și consecvente, reprezintă cheia unei dezvoltări sănătoase. Dincolo de afecțiune, copilul are nevoie să fie pregătit pentru realitatea vieții, să înțeleagă că nu întotdeauna lucrurile se întâmplă așa cum își dorește și să dobândească treptat simțul responsabilității.
Dragostea constantă, fără condiții
Copiii au nevoie de sprijin și îndrumare până la vârsta maturității, iar dragostea părintelui nu ar trebui să fie condiționată de comportamentul celui mic. O afecțiune constantă îi oferă siguranță emoțională, însă răsfățul excesiv poate avea efectul invers celui dorit. Atunci când părintele cedează în fața fiecărei dorințe, copilul poate ajunge să creadă că lumea trebuie să se învârtă mereu în jurul său.
„Dacă creierul tău nu este pregătit din punct de vedere cognitiv să-și imagineze experiențe celorlalți, este mai greu să dai dovadă de empatie”, spune Aliza Pressman, gazda podcastului „Raising Good Humans”, potrivit CaTine.ro.
Tocmai de aceea, este important ca cei mici să înțeleagă încă de la vârste fragede că nu întotdeauna vor obține ce își doresc.
Învățarea prin experiențe reale
Viața nu este lipsită de obstacole, iar copiii vor întâlni momente în care vor fi dezamăgiți. În loc să-i ferim de aceste situații, specialiștii recomandă să le oferim ocazia de a le gestiona în mod direct. Atunci când apare o situație dificilă, părintele ar trebui să-i ofere copilului timp și spațiu pentru a-și procesa emoțiile. Confruntarea cu aceste experiențe contribuie la dezvoltarea maturității emoționale.
Rolul responsabilităților în familie
Un alt pas important este implicarea copilului în treburile casei. Specialiștii subliniază că atribuțiile casnice, adaptate vârstei, ajută la dezvoltarea simțului responsabilității. Nu este nevoie de sarcini grele sau solicitante, ci de activități simple care să-l facă să se simtă parte din familie.
Potrivit psihologilor, copiii care participă la treburile gospodărești învață mai repede că fac parte dintr-o comunitate și că fiecare membru are un rol important. În plus, încrederea lor în propriile forțe crește pe măsură ce reușesc să îndeplinească aceste sarcini.
Limitele clare și consecvența
Deși pot părea mici și neexperimentați, copiii observă schimbările de atitudine ale părinților. Dacă limitele stabilite nu sunt respectate, există riscul ca cei mici să înțeleagă că regulile nu sunt importante.
„Bineînțeles, dacă ești obosită și cedezi, nu ar trebui să te îngrijorezi. Copilul tău nu se va transforma dinr-o dată într-un narcisist. Gândește-te că te afli într-o balanță și oferă-ți spațiu pentru a respira”, spune Pressman.
Ea explică faptul că menținerea regulilor în aproximativ 75% din situații este suficientă pentru a asigura un echilibru.
Puterea exemplului personal
Comportamentul părinților are un impact direct asupra comportamentului copiilor. Indiferent de ceea ce spunem, cei mici vor imita ceea ce facem.
„Primul lucru la care vrei să te uiți este cum îi tratezi tu pe cei din jur. Vezi dacă ești mândră de comportamentul tău și adoptă schimbări acolo unde este cazul”, recomandă specialista.
O atitudine respectuoasă și empatică în relațiile cu ceilalți îi învață pe copii să adopte același tip de comportament. Astfel, vor fi mai puțin tentați să se compare cu alții sau să caute validarea constantă din exterior.
Iubirea necondiționată, fundația unei dezvoltări sănătoase
Un copil care crește cu sentimentul că este „de ajuns” dezvoltă o capacitate mai mare de a-și gestiona emoțiile în momentele dificile. În lipsa nevoii continue de comparație, acesta va fi mai sigur pe sine și mai puțin predispus să dezvolte trăsături narcisiste.
Specialiștii atrag atenția că parentingul echilibrat nu înseamnă nici permisivitate totală, nici rigiditate excesivă. Dragostea, fermitatea și exemplul personal rămân pilonii principali pentru creșterea unui copil care să fie echilibrat emoțional și pregătit pentru viață.
