Pe 24 iunie, România trăiește una dintre cele mai bogate sărbători în semnificații: Sânzienele. Deși această dată nu este menționată oficial în calendarul ortodox ca zi onomastică, ea coincide cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, o sărbătoare religioasă marcată prin cruce roșie. În această zi, oamenii își urează „La mulți ani” nu doar celor care poartă numele de Ioan, ci și celor numiți Sânziana, Ziana sau Sânzian.
Sărbătoarea Sânzienelor: Zi de onomastică, magie și tradiții românești
Sânzienele sunt considerate ființe mitologice, zâne protectoare ale dragostei, fertilității și recoltelor. Numele „Sânziana” are o dublă semnificație: desemnează o floare galbenă de vară cu miros dulceag, dar și o entitate mitologică protectoare.
Chiar dacă Sânzienele nu figurează în calendarul bisericesc drept onomastică oficială, tradiția populară românească a consacrat această zi ca moment de urări pentru cei care poartă nume florale sau inspirate din mitologie.
Astfel, pe 24 iunie sunt felicitate persoanele care poartă următoarele nume:
- Sânziana – un nume de origine românească, asociat cu puritatea, feminitatea și legătura cu natura.
- Sânzian – forma masculină, mai puțin întâlnită.
- Ziana sau derivatele moderne ale acestui nume.
În paralel, pentru că este sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, sunt felicitați și cei care poartă nume derivate din Ioan: Ion, Ioana, Ionela, Ionuț, Ionuța, Nelu, Nela, Onuț sau Onuța.
Tradiții și obiceiuri de Sânziene: noaptea în care visele capătă putere
Sânzienele nu sunt doar despre onomastici. În tradiția populară, noaptea de 23 spre 24 iunie este încărcată de simbolism și magie. Se crede că granița dintre lumi devine mai subțire și că visele pot deveni porți către destin. Din acest motiv, în multe sate din România se păstrează ritualul punerii busuiocului sub pernă, pentru ca fetele nemăritate să își viseze ursitul.
Tot în această noapte se culeg florile de sânziene, folosite la împletirea coroanelor. Se spune că purtarea acestor coronițe aduce noroc, sănătate și protecție împotriva spiritelor rele. Fetele își pun coronița sub pernă pentru a visa viitorul soț, iar în unele zone ale țării, coronițele sunt aruncate pe acoperișul casei: dacă rămâne acolo, înseamnă că măritișul e aproape.
Dansul Sânzienelor și săritul peste foc: Riturile purificatoare ale verii
În zonele rurale, se organizează și în prezent dansuri ritualice în aer liber, cu tineri costumați în straie tradiționale care joacă în cerc, imitând dansul zânelor. În unele locuri, se aprind focuri pe dealuri și se sare peste ele, într-un ritual de curățare și protecție.
Aceste obiceiuri sunt păstrate cu sfințenie pentru că ele simbolizează legătura dintre om și natură, dar și recunoștința pentru roadele pământului, pentru dragoste, sănătate și belșug.
O dublă sărbătoare: religie și mitologie în aceeași zi
Data de 24 iunie aduce împreună două dimensiuni complementare ale spiritualității românești. Pe de o parte, este o zi de profundă semnificație religioasă, dedicată Sfântului Ioan Botezătorul, profetul care a vestit venirea lui Iisus Hristos și l-a botezat în Iordan. Pe de altă parte, este un moment de comuniune cu natura și cu forțele invizibile ale universului, prin tradițiile Sânzienelor.
În această zi specială, fie că alegem să mergem la biserică, să culegem sânziene, să dansăm în aer liber sau să oferim urări de „La mulți ani!”, păstrăm vie o moștenire identitară profundă, care îmbină sacrul cu miticul, creștinismul cu tradiția arhaică.
