Cristina Joia a ales un alt tip de parenting pentru creșterea fiului ei, Andrei. „Copilul nu îți aparține” EXCLUSIV

Cristina Joia, arhitect la ”Visuri la cheie” (PRO TV), își adoră copilul adoptat
Cristina Joia a ales un alt tip de parenting pentru creșterea fiului ei, Andrei. „Copilul nu îți aparține” EXCLUSIV

Cristina Joia nu a ascuns niciodată faptul că nu este mama biologică a fiului ei, Andrei, micuțul aflând toate acestea pe când avea doar 3 ani. Faptul că au avut o comunicare excepțională încă de când era mic, acum arhitectul de la „Visuri la cheie” nu are nici cea mai mică emoție față de următoarea etapă, adolescența, fiului ei. Cristina Joia a povestit în exclusivitate pentru EGO.ro că a încearcă să fie o mamă cât mai relaxată și că nu îi este deloc teamă de perioada în care Andrei va avea primele iubite.

”Copiii au, la fel ca adulții, propriile motive pentru care pot refuza anumite lucruri”

Încă de când era mic, Andrei, fiul Cristinei Joia, știe că cei care îl cresc nu sunt părinții lui biologici, ci că sunt suflete-pereche, care s-au rătăcit un pic la începutul vieții, dar care erau menite să se întâlnească și să trăiască împreună. Această metodă de a-i explica, ca pe o poveste, l-a făcut pe micuț să înțeleagă faptul că „a fi adoptat” nu este o stigmatizare. Acest gen de abordare a făcut-o și pe Cristina Joia să-și înțeleagă mai bine copilul și să reușească să parcurgă firesc toți pașii în creșterea și evoluția fiului ei.

„Copilul nu îți aparține, așa că, deși uneori simți că răbdarea are o limită, e important să-l ajuți să-și dezvolte propriul Eu și propria personalitate, nu să devină o copie a părintelui sau un trofeu cu care se poate lăuda. A fi părinte e un proces în care toți avem nevoie de repere, învățăm alături de copii cum să ajungem la echilibru, inclusiv documentându-ne din cărți, podcast-uri, etc. Copiii au, la fel ca adulții, propriile motive pentru care pot refuza anumite lucruri. Pentru o dezvoltare sănătoasă a copilului și pentru menținerea unei relații bune între părinte și copil, psihologii le recomandă părinților să-și considere copilul ca fiind un partener, un prieten, ambii având parte, în egală măsură, de succes, de eșec, de râsete, de plâns, de frustrări. La vârsta preadolescenței, ei simt nevoia de a se purta asemenea adulților și de a fi tratați ca oameni maturi. Bineînțeles că ei mai au drum lung până ce ajung la maturitate, dar nici copii nu mai sunt și se apropie reale crize existențiale și de identitate, așa că e important să știe copilul că ești acolo, ori de câte ori are nevoie de o părere și că încerci să asculți asertiv, fără să-l judeci”, ne-a povestit Cristina Joia.

„Am momente când mă minunez cât de repede a trecut timpul”

Așa că, în momentul de față, când Andrei se apropie cu pași repezi de adolescență, Cristina mărturisește că este pregătită de următoarea etapă și că primește cu brațele deschise orice fel de schimbare în comportamentul lui.

„Da, e o perioadă în care trebuie să facă față schimbărilor hormonale, pubertății, presiunilor sociale care încep să se simte în comportament, dar cred că este o etapă firească. Am momente când mă minunez cât de repede a trecut timpul sau devin nostalgică uitându-mă la poze și filmulețe cu el mic, dar e important să ne raportăm tot timpul la prezent și el are alte nevoi acum. Pentru preadolescenți, cea mai importantă sarcină este căutarea propriei identități, o călătorie care se desfășoară adesea pe tot parcursul vieții, dar care începe în adolescență. Odată cu explorarea identității vine și lupta pentru independență. Pe măsură ce preadolescenții devin independenți stabilesc noi relații cu prietenii a căror influență devine foarte importantă”, a mai completat arhitecta de la „Visuri la cheie”.

Cristina Joia
Cristina Joia

„Mama nu concurează cu iubitele fiului ei… ar fi absurd”

Cu toate că este convinsă de faptul că îi va fi greu, la fel ca oricărui părinte, în perioada adolescenței, Cristina vrea să creadă că o să fie acel gen de mamă care nu se va amesteca în deciziile luate de fiul ei, cu atât mai mult atunci când în viața lui va apărea prima dragoste. Nu este genul de mamă care să vrea să-l protejeze excesiv, ci una care îl va lăsa să greșească, să sufere.

„Nasul meu e destul de fix după operații, deci nu are flexibilitatea necesară a acelui tip de mamă numită „elicopter” de către psihologi. Părintele survolează în preajma adolescentului, dându-i permanent indicații, nu își lasă copilul să gândească, să greșească, se face totul „pentru copil”. Abordarea aceasta pentru mine nu e una eficientă, așa că dacă acele fete vor fi importante în viața lui, aș vrea să le cunosc, dar cu energia de prietenă, nu de adult atotștiutor. Cât despre respectiva „sensibilitate” eu cred că e un tip de presiune pe care mamele o pun nedând aripi băieților lor, atribuindu-le mereu rolul de băiețel…termenul de „o altă femeie” nu e corect…mama nu e femeie, e mamă, deci ea nu concurează cu iubitele fiului ei…ar fi absurd. E important să se poată desprinde de părinți, să înțeleagă faptul că este firesc, în viață, să se învețe din greșeli, să vadă „că există și lacrimi și eșec”, obișnuindu-se să se ridice singuri și să meargă mai departe”, ne-a mai povestit amuzată Cristina.

De altfel, nici atunci când vine vorba de alegerile profesionale nu va încerca să-l influențeze în vreun fel, ci spune că își dorește ca Andrei să facă doar lucruri care îl fac fericit.

 „Andrei este o fire analitică și este pasionat de jocuri, robotică, sport. Eu o să fiu fericită cu orice carieră alege, important este să fie despre el și să-l împlinească, atât timp cât faci ceva cu pasiune și rezultatele vor veni. Și când zic rezultate mă refer la creștere, evoluție, banii să fie o consecință, nu un scop al unei profesii”, a mai declarat arhitectul de la „Visuri la cheie” pentru EGO.ro.

10 4 note
Ți plăcut articolul? Dă și tu o notă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.