Pe timp de vară, grădinarii se confruntă adesea cu provocarea de a menține roșiile și castraveții sănătoși și productivi. Pentru ca fructele să fie dulci, bine coapte și rezistente la boli, plantele au nevoie de o fertilizare corectă și echilibrată, care să asigure atât macro-, cât și microelementele necesare. Potasiul joacă un rol central în această perioadă, susținând formarea carbohidraților, accelerând coacerea fructelor și contribuind la rezistența plantelor în fața stresului, bolilor și condițiilor meteo nefavorabile. Aplicarea corectă a fertilizanților, combinată cu udarea adecvată și monitorizarea constantă a culturilor, poate transforma o grădină obișnuită într-o sursă generoasă de roșii și castraveți până la sfârșitul sezonului.
Roșii
Roșiile necesită ajustarea atentă a fertilizării, mai ales dacă solul are un conținut ridicat de azot, care stimulează excesiv dezvoltarea frunzelor și poate reduce fructificarea. Alternarea fertilizării la fiecare 2-3 săptămâni este recomandată, folosind fertilizante complexe și aplicând calciu foliar pentru prevenirea putregaiului apical și întărirea sănătății plantei.
Calciul este foarte important la începutul fructificării, deoarece deficitul acestuia poate provoca tulpini lemnoase, căderea florilor și putregaiul apical. Se pot folosi soluții de azotat de calciu sau chelați de calciu cu bor pentru o absorbție mai eficientă. Fertilizarea foliară cu îngrășăminte solubile și chelate aduce rapid microelementele necesare, fiind utilă în condiții stresante, precum seceta, grindina sau fluctuațiile de temperatură.
Cenușa de lemn, bogată în potasiu și calciu, poate fi folosită cu precauție, deoarece aplicată frecvent poate crește pH-ul solului și afecta absorbția calciului, favorizând putregaiul apical. Soluția de cenușă poate fi echilibrată prin adăugarea de oțet, diluată ulterior și aplicată la rădăcină. Pentru hidratare și stimulare constantă, se recomandă pulverizarea soluțiilor cu aminoacizi la intervale de 15-20 de zile.
Castraveți
Castraveții pot fi fertilizați cu infuzii organice preparate din plante aromatice precum urzică, păpădie sau coada-calului, fermentate 10-14 zile și diluate înainte de aplicare. Alte alternative sunt infuziile de gunoi de grajd sau excremente de pasăre, fermentate o săptămână și aplicate între rânduri după diluare. Biohumusul, infuzat câteva ore și diluat asemenea ceaiului, hrănește eficient rădăcina.
Fertilizantele minerale complexe, cu potasiu și microelemente, pot fi aplicate fie la rădăcină, fie foliar, preferabil dimineața sau seara pentru a evita arsurile solare. Azotatul de potasiu, aplicat atât radicular, cât și foliar, este foarte eficient pentru prelungirea vegetației și îmbogățirea gustului fructelor.
Udarea regulată este esențială: lipsa apei poate îngreuna absorbția nutrienților și poate genera gust amar din cauza acumulării de cucurbitacină. Solul trebuie menținut umed până la 20 cm adâncime pentru o dezvoltare optimă.
Sfaturi practice
Fertilizantele se aplică întotdeauna pe sol umed, pentru a preveni arderea rădăcinilor. Alternarea fertilizărilor organice, minerale și bacteriene contribuie la mobilizarea nutrienților în sol.
Monitorizarea constantă a culturii permite ajustarea formulei fertilizante, în funcție de absorbția rapidă a azotului și acțiunea mai lentă a potasiului și fosforului. Menținerea pH-ului și a salinității la niveluri normale este importantă, deoarece dezechilibrele pot limita absorbția anumitor nutrienți.
Fertilizările se pot repeta la intervale de 7-10 zile, ținând cont de interacțiunile dintre nutrienți. În caz de sol rece sau rădăcini cu absorbție redusă, se recomandă fertilizarea foliară. De asemenea, înainte de aplicarea îngrășămintelor, plantele trebuie protejate de boli și dăunători.
