Instalarea camerelor de supraveghere în curtea proprie poate oferi un plus de siguranță și liniște, dar nu orice metodă este permisă. Proprietarii trebuie să respecte legislația în vigoare, astfel încât camerele să filmeze doar spațiul personal și să nu încalce drepturile vecinilor. În caz contrar, pot apărea sancțiuni sau conflicte juridice. Legea prevede reguli clare despre amplasarea și modul de funcționare al sistemelor de supraveghere, precum și despre situațiile în care este necesar acordul vecinilor.
Rolul camerelor de supraveghere în gospodărie
Liniștea de acasă și siguranța proprietății sunt motivele principale pentru care mulți aleg să instaleze camere de supraveghere în curte. Acestea funcționează ca un scut invizibil, descurajând vizitatorii nepoftiți și oferind proprietarului control asupra evenimentelor din jurul casei. Tehnologia modernă permite ca monitorizarea să fie făcută chiar de la distanță, prin telefon sau tabletă, astfel încât să poți verifica ce se întâmplă chiar și atunci când nu ești acasă.
Camerele de exterior trebuie să fie rezistente la intemperii, cu o rezoluție bună și un unghi ajustabil. Funcții precum detectarea mișcării sau vedere pe timp de noapte sporesc eficiența acestora. În plus, înregistrările video pot servi drept dovezi importante în caz de incidente, ajutând la identificarea rapidă a autorilor.
Ce prevede legislația despre supravegherea curții
În România, instalarea camerelor de supraveghere este reglementată atât de legislația națională, cât și de reglementările europene privind protecția datelor (GDPR). Legea nr. 190/2018 detaliază modul în care aceste prevederi se aplică la nivel local.
Dacă sistemul de supraveghere filmează exclusiv propria curte, proprietarul nu este obligat să respecte toate cerințele GDPR, cum ar fi informarea publicului sau raportarea către autoritatea de protecție a datelor. În schimb, dacă camerele surprind imagini din curțile vecinilor sau din spații publice, filmarea intră sub incidența GDPR. Proprietarul devine operator de date și trebuie să justifice scopul monitorizării, să informeze persoanele vizate și să limiteze aria de captare.
Poziționarea corectă a camerelor
Camerele de supraveghere nu trebuie să filmeze curțile vecinilor sau alte spații private. Dreptul la viață privată și dreptul la imagine sunt garantate de Constituție și de Codul civil, iar încălcarea acestora poate fi considerată infracțiune conform Codului penal.
Dacă un vecin observă că este filmat fără consimțământ, poate solicita repoziționarea sau demontarea camerei. În unele cazuri, conflictele pot ajunge la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) sau în instanță. Chiar și atunci când camerele filmează zone apropiate de spațiul public, cum ar fi trotuarul din fața porții, este recomandată instalarea unui afiș vizibil cu mesajul „Atenție! Zonă supravegheată video” și indicarea scopului monitorizării.
Când este nevoie de acordul vecinilor
Dacă camerele filmează strict perimetrul proprietății, nu este necesar acordul vecinilor. Situația se schimbă însă dacă sistemul captează spații comune sau zone din proprietatea altcuiva. În astfel de cazuri, consimțământul persoanelor vizate este obligatoriu.
În blocuri sau ansambluri rezidențiale, instalarea camerelor pe spațiile comune necesită aprobarea asociației de proprietari, obținută prin vot și consemnată într-un proces-verbal. În mediul rural, un acord scris între vecini poate preveni conflictele. Lipsa acestui acord poate duce la amenzi aplicate de ANSPDCP sau la acțiuni civile pentru încălcarea vieții private.
Instalarea camerelor de supraveghere în curte poate fi o măsură utilă pentru siguranță, dar respectarea legislației și poziționarea corectă sunt esențiale pentru a evita problemele legale. Prin respectarea acestor reguli, proprietarii își pot proteja gospodăria fără a încălca drepturile altora.
