Iarna este anotimpul în care se fac preparatele tradiționale din carne de porc. Pe lângă cârnați, slănină și friptură, toba de casă nu lipsește de pe mesele românilor în perioada Sărbătorilor. Se prepară în mod tradițional atunci când se taie porcul, dar poate fi făcută și din ingrediente cumpărate. Cum se face, pas cu pas, după rețeta tradițională, și cum poate fi păstrată mai mult timp proaspătă.
Preparatele tradiționale din carne de porc sunt specifice sezonului rece, dar mai ales mesei de Crăciun. Cârnații afumați, toba, poftia sau sarmalele proaspăt făcute se numără printre bucatele pe care le găsim pe mesele de sărbătoare. Chiar dacă unele preparate pot fi găsite și în comerț, ele au cel mai bun gust dacă sunt pregătite în casă, după rețeta tradițională.
În ceea ce privește toba de casă, aceasta se aseamănă destul de mult la gust și la textură cu piftia. Toba are la bază ingrediente asemănătoare, iar rețetele tradiționale s-au transmis din generație în generație. În funcție de zona țării, condimentele folosite pot să difere, însă rețeta de bază rămâne aceeași.
Citește și: Jumări de porc crocante, rețeta ardelenească. Ce să presări la final ca să iasă și mai bune
Toba se face din limbă de porc, organe, ciolan, cartilaje, șorici și părți din capul porcului. În Ardeal, de exemplu, se adaugă și boia în compoziție, pentru a da un gust aparte tobei.
Se spală bine organele și carnea de porc și se lasă într-un vas cu apă rece și oțet. În acest fel, vor ieși sângele și mirosul din ele. După ce au stat o jumătate de oră în apă și oțet, se clătesc, după care se pun la fiert, într-un vas suficient de mare. Se adaugă apă cât să le acopere și o lingură de sare.
Bucățile de carne de porc trebuie să fie potrivite ca dimensiune, pentru a fierbe repede. Când apa dă în clocot, se îndepărtează spuma care se formează la suprafață. După ce nu mai apare spuma, se adaugă foile de dafin și piperul boabe, dar și câțiva căței de usturoi și se lasă la foc potrivit, aproximativ două ore.
Când carnea a fiert și este fragedă, se scoate din oală și se lasă la răcit, urmând a fi tăiată bucățele. Zeama se strecoară și se păstrează, pentru că va fi nevoie de ea la final.
Membrana în care se pune umplutura (stomacul de porc) se spală bine și se lasă și ea în apă cu oțet, pentru a scăpa de mirosul specific, după care se clătește cu apă rece. Carnea de porc care s-a răcit între timp se taie fâșii sau cubulețe potrivite. Se condimentează cu sare, piper, boia și ienibahar. Se adaugă câteva polonice din zeama în care a fiert carnea și se omogenizează compoziția.
Se umple stomacul de porc cu amestecul și se sigilează capetele. Acestea pot fi legate cu ață, iar deschizătura prin care a fost umplut se coase cu un ac gros, astfel încât să fie sigilată. Se pune toba la fiert în apa în care au fiert ingredientele și se mai adaugă apă, dacă este nevoie, cât să o acopere.
Se mai fierbe toba umplută încă o oră, după care se scurge bine de apă și se lasă la răcit. Se dă la frigider, pentru a se închega compoziția, apoi poate fi tăiată în bucăți mai mici și păstrată la congelator timp de câteva luni.